Simti nevoia sa fugi?

Toate acestea nu sunt actiuni pe care tu ti le propui, desi uneori ele ajung in campul constient si uneori poti sa le vezi. Intotdeauna este mai usor sa le vezi la celalalt decat la tine. Le vezi mai curand la partenerul tau decat la propria persoana. S-ar putea spune ca este o varianta adaptata a proverbului sau zicalei cu paiul din ochii altora decat cu propria barna. Diversitatea aceasta este si unul din mijloacele care ne fac diferiti.

Una din reactiile foarte des intalnite in viata ta si pe care o vezi de multe ori si o simti sau intuiesti este reactia de fuga. Aceasta reactie de fuga este de multe ori intalnita in momentele de aparare. In plan cosntient, este chiar o actiune reflexa pe care o ai atunci cand intalnesti un pericol.

Cand simti ca exista un pericol, reactia este de a te retrage printr-o fuga la propriu. Noaptea, intr-un cartier pe care il simti periculos, intalnesti un grup care te face sa simti pericolul si atunci fugi. Reactia de fuga este o modalitate de aparare, prin care eviti intalnirea directa cu un anumit stimul.

Fuga este o forma de protectie mai ales atunci cand pericolul este real si cand el este ridicat, iar evaluarea fortelor te face sa iei decizia instictiva a fugii. Eroii sunt acele persoane care nu fug din fata pericolelor si, in consecinta, sfarsesc prin a muri. Statutul de erou devine o recunoastere a meritului social si nu al modalitatilor de aparare.

Reactia de fuga nu apare numai in fata pericolelor reale, ci si a unora imaginare. Reactia de fuga nu apare numai in fata pericolelor care sunt exterioare (sociale, in special, sau naturale), ci si in fata celor interioare.

Pericolele imaginare nu sunt pericole in adevaratul sens al cuvantului, ci sunt situatii, stari percepute ca avand un grad de risc pe care, de cele mai multe ori, nu reusim sa le evidentiem in cuvinte. Pericolele interioare nu sunt cu adevarat pericole decat in rare situatii.

Cand vorbim despre un pericol interior ne referim la acele pulsiuni din noi, la afectele pe care le traim si pe care incercam sa le interzicem, reprima, ne prefacem ca nu exista. Pericolul interior apare atunci cand tu simti ca esti diferita de modul in care esti cu adevarat. Poti sa simti nevoia de dependenta, dar ti se pare insultator pentru tine asa ceva. Nu vrei sa simti asta, vrei sa te simti o persoana independenta, sigura pe propriile tale forte. Iti manifesti aceasta fata de parintii tai, te certi, lupti pentru a lua singura deciziile, pentru a fi cu adevarat libera.

Si totusi, sfarsesti prin a avea o relatie de dependenta cu un partener. Unde apare fuga? In acel sentiment de iubire pe care il simti fata de el. A iubi este un fapt acceptabil, un fapt cu care nu te poti lupta si poti sa-l accepti ca atare. Ca urmare, ideea, senzatia, dorinta de iubire se vor aseza in calea a ceea ce simti tu, iar dependenta va deveni un fapt de inteles – nu este o relatie de dependenta, ci una de iubire.

O frumoasa poveste de dragoste? Mai curand o fuga de propriile nevoi? Sentimentul de iubire fuctioneaza aici ca o iesire de incendiu – “in caz de pericol pe aici”. Daca am urmari rationamentul logic, brut al acestei persoane am vedea urmatorul lucru: parintii nu pot sa fie iubiti, deoarece vor o relatie de dependenta (care in fapt este incurajata de personajul nostru) iar acest nou partener nu poate sa fie parasit, deoarece este iubit iar iubirea ia mereu forma lui “a fi intotdeauna aproape de el”.

Reactia de fuga este una des intalnita. Poate cea mai raspandita forma de fuga intr-un cuplu este retragerea in activitatile profesionale. Deseori, pacientii spun lucruri cum ar fi: “cand imi merge prost, petrec mai mult timp la serviciu”. Uneori imi dau seama ca nu o fac pentru ca este nevoie, ci mai mult pentru mine.

Aceasta este varianta buna, deoarece exista si o alta varianta de fuga in serviciu care se face in numele unor valori absolute – reusita firmei, fidelitatea fata de cultura organizationala, etc. Serviciul are un mare avantaj – este mai putin incarcat emotional, relatiile de aici sunt de obicei mai superficiale decat cele din cadrul cuplului.

A sta acasa presupune a lua contact cu ceea ce simti, cu ceea ce este interior, cu ceea ce simti ca este neplacut pentru tine in aceste momente. A sta la serviciu presupune a avea mintea ocupata cu ceea ce este de rezolvat. Daca ai mintea ocupata atunci nu poti sa te opresti sa simti ca ceva este in neregula in tine. Pericolul reprezentat de aceasta neregula este un pericol interior si imaginar si atunci fuga ta devine o modalitate partial nejustificata.

Cand simti ca ramai la serviciu pentru tine, atunci ceea ce simti poate sa devina constient, cand o faci pentru valori, atunci mecanismul este inconstient si avem de-a face cu o fuga perfecta.

Pentru cei care isi vor certa partenerul si vor incerca sa-l faca sa nu mai fuga: reactiile de fuga sunt mult mai vaste decat cele doua mentionate aici. As vrea sa se inteleaga ca aceste procese care sunt descrise in aceste materiale nu sunt decat partial constiente si, ca urmare, nici o persoana nu poate sa fie invinuita pentru ca face astfel. De asemenea, nici o persoana nu poate sa fie schimbata printr-un articol sau prin discutii tensionate.

de Claudiu Ganciu, psiholog – psihoterapeut