Masacrul din Burma
În 1859, când capitala Burmei s-a mutat la Mandalay, 56 de bărbaţi “fără de păcat” au fost îngropaţi sub zidurile oraşului, pentru a-l sfinţi şi a-l proteja de rău. Mai târziu însă, două dintre aşa-zisele morminte au fost găsite goale. Speriaţi de această întâmplare, astrologii regali au decretat ca 500 de bărbaţi, femei şi copii să fie îngropaţi deodată, ori capitala va trebui să fie abandonată. Cam 100 de persoane au fost îngropate, până când Gurvernul britanic a intervenit pentru a pune capăt ceremoniilor.
Criminalii Thug
Pentru a-i potoli setea de sange a lui Kali, zeiţa pe care o slujeau, membrii sectei indiene Thuggee strangulau persoane. Aceasta practică a început pe la 1500 şi a durat până în 1800, când oficialii britanici au pus capăt lungului şir de crime. Numărul total de victime este estimat la 2 milioane. În 1840, unul dintre membrii Thuggee a fost acuzat de uciderea a 931 de persoane.
Inchiziţia
Pe 15 mai 1252, Papa Inocenţiu al IV-lea a emis o bulă denumită „Ad exstirpanda”, care îi autoriza pe inchizitori să folosească metode de tortură. Una dintre cele mai folosite metode de tortura medievale se numeste „strappado”: acuzatului i se legau mâinile la spate, după care era suspendat în aer cu ajutorul unui scripete, astfel încât încheieturile mâinilor îi erau disclocate. Uneori îi legau şi greutăţi de picioare.
Vânătoarea de vrăjitoare
În 1600, puritanii s-au stabilit in Massachusetts şi au creat o politică de stat proprie, cu deviaţii doctrinale care de multe ori duceau la schingiuirea acuzaţilor sau chiar la uciderea acestora. În 1690, colonia a omorât 20 de vrăjitoare şi a incarcerat altele 150.
Marea Persecuţie
În anul 64 D. H., Roma a fost aproape distrusă de un incendiu, care se presupune că ar fi fost provocat de împăratul Nero. Pentru a le distrage atenţia locuitorilor de la astfel de zvonuri, împăratul a ordonat ca toţi creştinii din cetate să fie adunaţi la un loc şi apoi omorâţi. Unii dintre ei au fost sfâşiaţi de câini sau lei, alţii arşi de vii. Persecuţia a mai durat circa 100 de ani. Pe la jumătatea celui de-al treilea secol însă, împăraţii au iniţiat persecuţii şi mai dure.
Ceremoniile Aztece
Începând cu anul 1300, aztecii au devenit „tăticii” sacrificiilor umane, în vederea îmbunării zeilor. Peste 20.000 de persoane erau ucise anual pentru zei, cu precădere pentru cel al soarelui, care se hrănea cu sânge. Inima victimei era scoasa, iar restul corpului era mâncat în timpul ceremoniei de sacrificare.
Unele dintre victime erau înecate, decapitate, arse sau aruncate de la înălţime. În timpul ritualului dedicat zeului ploii, copii plângăcioşi erau ucişi, crezând că lacrimile lor vor aduce ploaia. Pentru a o îmbuna pe zeiţa recoltelor însă, o virgină trebuia să danseze timp de 24 de ore, după care era omorâtă şi jupuită; preotul care oficia ceremonia se îmbraca apoi cu pielea ei şi dansa în continuare. Se spune că la încoronarea regelui Ahuitzotl, 80.000 de prizonieri au fost măcelăriţi pentru a le face pe plac zeilor.
Alte atrocităţi comise în numele religiei: jihadul, cruciadele şi masacrul de la Muntele Meadows.
Citiți principiile noastre de moderare aici!