Repetând această sarcină de câteva ori lucrurile încep să se clarifice, iar repetarea aceleași sarcini de multe ori duce la instalarea unei rutine care ne ajută să îndeplinim această sarcină aproape „fără să gândim”. De exemplu, acest mecanism se pune în mișcare în momentul în care am învățat să conducem mașina sau am învățat mersul cu bicicleta. Dacă acum dacă avem permis de conducere și conducem de multă vreme, sau știm folosi bicicleta, acum nu mai dăm atenție tuturor amănuntelor legate de ceea ce trebuie să facem când conducem sau ne dăm pe bicicletă. Nu mai conștientizăm că apăsăm pedalele mașinii și schimbăm viteza – o facem pur și simplu, la fel cum nu mai sesizăm că pedalăm mai repede sau mai încet funcție de terenul pe care îl parcurgem cu bicicleta. De fapt, mintea noastră încearcă să automatizeze totul, formând rutine/automatisme astfel încât atenția să fie liberă pentru alte provocări. Cu alte cuvinte, creierul nostru este … leneș, economicos, cu randament bun al atenției, găsitor de „scurtături” care nu au nevoie de prea multă întreținere.
De fapt, creierului nostru nu-i plac prea mult schimbările, surprizele sau … efortul. Așa încât, de cele mai multe ori, chiar dacă ne străduim să sesizăm schimbările, atenția noastră …economicoasă ne face să „nivelăm” lucrurile și să considerăm că deja cunoaștem ce ne așteaptă și …. apoi să sperăm că e așa. De fapt … o luăm pe scurtătură. Jeremy Sherman (2015) arată că acest mecanism este folosit de creierul nostru inclusiv pentru amintiri. El explică că mintea noastră crează rutine/automatisme chiar și din istoriile noastre de viață și ceea ce am învățat, „uitând” cât de multe îngrijorări am avut, câte cicluri de „încercare – eroare” am parcurs până să ajungem la automatismele pe care le folosim în prezent. Așa că ajungem să credem că de fapt dețineam „formula magică” dintotdeauna.
Având în vedere toate acestea se poate întâmpla să avem impresia că putem face și noi lucrurile pe care alții le fac cu ușurință uitând că pentru aceste persoane, aceste lucruri reprezintă de fapt niște automatisme pe care ei le-au dobândit cu ajutorul mecanismelor descrise mai sus. Sau putem fi tentați să abandonăm să învățăm lucruri noi fie pentru că deja ne-am format un automatism legat de evitarea efortului de a învăța (de exemplu: de-fiecare-dată-când-mă-hotărăsc-să-învăț-nu-reușesc-acest-lucru), fie pentru că ni se pare – pe baza experiențelor noastre anterioare – că trebuia să știm deja anumite lucruri (deși nu le-am întâlnit niciodată până acum!), fie pentru că alții le fac cu ușurință și noi nu (neținând seama de faptul că alții și-au construit deja aceste automatisme pe care noi abia acum încercăm să le construim).
Pentru întrebări suplimentare, adresaţi-vă psihologului Sofia Laza la adresa: cabinetpsiho_lazasofia@yahoo.com.
Citiți principiile noastre de moderare aici!