Cum se vede „dinafară”

În prag de campanie, aş avea o sugestie pentru toţi cei care aspiră la cea mai înaltă funcţie în stat.

Întrebaţi-vă sincer, rudele apropiate, chiar şi copiii la vârsta când încep să priceapă pe ce lume sunt şi tinerii care ar trebui să voteze pentru prima oară, să facă o descriere reală, fără ocolişuri, a clasei politice româneşti.

Veţi fi surprinşi să aflaţi (sau poate că ştiţi, dar chiar nu vă pasă – şi asta ar fi grav) că omul de rând, până şi copiii care au trecut de primele clase, mulţi români sunt dezgustaţi de placa alegerilor: calitatea candidaţilor, modul de gândire, atitudine şi chiar limbajul pretendenţilor la prima funcţie în stat.

Trăgând cu urechile când şi când la televizor, aşa mi-a spus (din nou!!) zilele trecute şi fiul meu mic, trecut de 11 ani: „Mama, nu le e ruşine să vorbească aşa urât la televizor că pe noi, copiii nu ne lasă nimeni, nici acasă, nici la şcoală să vorbim urât? De ce nu fac acordul bine, cine îi sancţionează că nouă ne scade din notă la fiecare greşeală? De ce se ceartă tot timpul? Şi de ce se mai fac alegeri fiindcă doar la ei se gândesc. E simplu: în politică intră doar cei cu bani, nici măcar nu trebuie să cunoască limba română. Apoi se îngrijesc să îşi facă averi, după care se pârăsc unul pe altul în presă. Eu numai asta observ că se întâmplă. Care ar fi motivul să mai fim atenţi la ei şi să îi mai votăm?”.

Cum să explici unui copil sau om simplu de ce unul sau alt politician spune într-un fel azi şi mâine o întoarce cu 180 de grade, de ce politicienii nu se ţin de cuvânt şi de ce se vorbeşte atât de des de averile lor, multe făcute dubios. Într-un final, am decis să-i explic că inteligenţa, atitudinea bună, bunătatea şi înţelepciunea nu vin neapărat cu vârsta şi că, într-adevăr, mulţi copii întrec pe mulţi adulţi în aceste calităţi, că unii oameni îmbătrânesc degeaba fără să se fi prins ceva bun de ei în viaţă.

Opinii similare le are mai tot românul sătul şi de limbajul politicienilor şi de pomeni electorale, de minciuni televizate şi de manipulare şi de exercitarea dreptului lor constituţional. Toate astea ar trebui să ridice semne de întrebare „mai marilor” aspiranţi şi să determine din partea lor un efort pentru a încerca să ridice nivelul calităţii politicii româneşti şi a campanilor electorale de orice fel.