Din colajul celor trei fotografii postate şi distribuite de Mălan, una m-a impresionat, iar alta m-a amuzat. M-a amuzat poza „tatăl şi fiii” la bustul gen. Moşoiu, cu primarul Bolojan – „tatăl” între cei doi viceprimari războinici – „fiul cel mic – Greuceanul” Florin Birta şi „fiul harnic, dar risipitor” Mircea Mălan.

Însă poza pe care am admirat-o a fost aceea care evidenţia nu militarii, ci falnicii şi umbroşii copaci ce străjuiesc strada Armatei Române. Pentru că, nu-i aşa?, noi, oamenii, suntem siluitorii acestei planete ce încă se încăpăţânează să ne copleşească cu splendoarea sa. Departe de mine intenţia de a fi prăpăstios. Nici măcar răutăcios. Mărturisesc, însă, că văzul fotografiei mi-a purtat gândurile spre falnicul plop de pe malul Crişului, căruia vecinătatea incomodă cu localul Spoon e pe cale să-i aducă un prematur şi nefiresc sfârşit. Sau, puţin mai departe, spre salcia romantică de lângă podul intelectualilor, răpusă de toaletările excesive şi repetate, născute dintr-o concepţie de tipul „hai să ne aflăm în treabă, pentru că e profitabil”.

Nu putem trece cu vederea nici copacii de pe Dealul Ciuperca, raşi în mod inconştient, în plin avânt „investiţional”, cu consecinţe nefaste. Sau, puţin mai la vale, spre pajiştea de tip pustă de la Aquaparkul Nymphaea de pe malul Crişului, ce a apărut după defrişarea masivă a fostului ştrand municipal.

Toate acestea se întâmplă într-un oraş tot mai poluat, ce se predă voluntar în faţa invaziei implacabile a maşinilor. Un oraş care nu mai ştie cum arată o vară fără caniculă. Un oraş care fierbe vara şi zgribuleşte iarna, sub griul poluării termoficării pe care nici noul CET pe gaz nu a putut-o anihila, în ciuda promisiunilor edilitare. Un oraş care anul trecut a cunoscut cele mai violente inundaţii din ultimii ani, pe fondul unor schimbări climatice pe care nimeni nu le mai poate ignora. Dovadă este chiar vremea de afară, cod galben de lapoviţă şi ninsoare în plin aprilie – cu consecinţe devastatoare asupra culturilor.

Între timp, Primăria comandă sau cel puţin girează toaletări la foc automat, ca şi cum acestea se cer făcute la normă! Mă uit la fotografia „sfintei treimi” de la Primărie (să mă ierte Cel de Sus!), iar concluzia devină logică: oamenii aceştia sunt responsabili şi pentru bunele, dar şi pentru relele petrecute în acest oraş. Şi pentru poduri şi pasaje, dar şi pentru Ciuperca sau pentru problemele termoficării CET. Se cer aprecieri pentru parcuri şi plantări* (cu asterixul necesar uscăciunii premature), dar se remarcă şi avântul bezmetic cu care sunt ciopârţiţi falnicii şi valoroşii copaci pe care oraşul acesta încă îi are.

Dragă domnilor Ilie Bolojan, Birta Florin şi Mircea Mălan, lăsaţi drujba şi luaţi hârleţul, pentru că nu mai e de glumă. A trecut vremea investiţiilor care rad totul în cale. Au dispărut alibiurile. Lăsaţi-i pe cei cu drujba să mai şi şomeze. Pentru ca noi toţi să putem respira, este nevoie ca unii, foarte puţini, să ia pauze din ce în ce mai lungi şi dese. Nu de alta, dar se ştie că în unele cazuri poate fi cheia marilor succese. Mai ales dacă, în cazul nostru, acţiunea înseamnă să pui în mâna unui trăgător prost şi iresponsabil o armă la fel proastă. Astfel, avem şansa de a fi ciuruiţi şi ciopârţiţi cu toţii. Şi cu totul.