De ce a incalcat Tariceanu omerta?

Cu aceasta fraza, rostita in prezenta camerelor de luat vederi, premierul Tariceanu a spart, marti, una dintre cele mai stabile traditii ale guvernelor, institutiilor si partidelor romanesti: aceea de a-si spala rufele murdare in spatele usilor inchise, departe de ochii si urechile ziaristilor.

Aceasta strategie de comunicare incetatenita si in Romania la fel ca si in majoritatea sistemelor democratice este, in principiu, corecta si are un mare avantaj: ascunde vulnerabilitatile organizatiei in care este aplicata.

Niciun lider de institutie sau formatiune politica nu are vreun interes sa-si expuna scandalurile, fragmentarile si disensiunile interne.

Dimpotriva, ne-am obisnuit cu totii ca de cele mai multe ori sefii politici sa nege ca in structurile pe care le conduc ar exista vreun crampei de cearta pana cand negarea evidentei ajunge sa insulte inteligenta publicului.

Calin Popescu Tariceanu a aplicat si el aceasta regula pana acum, atat in Palatul Victoria cat si in sediul PNL: tensiunile dintre ministri, divortul de aripa Stolojan, cearta cu Ludovic Orban au fost toate minimalizate pana cand au explodat public.

Si totusi, marti, Tariceanu a permis cameramanilor sa-i inregistreze nemultumirile si amenintarile la adresa ministrilor si secretarilor de stat care au fost desemnati sa se ocupe de reconstructia satelor afectate de inundatii.

Premierul a calculat in mod evident momentul: cele cateva minute acordate in mod obisnuit presei pentru oportunitati de imagine la inceputul sedintelor oficiale sunt, de obicei, momente de care politicienii asteapta in tacere sa scape, pentru a-si incepe discutiile abia dupa ce ziaristii sunt invitati sa iasa.

Operatorii de televiziune si fotoreporterii vaneaza fiecare gest si fiecare cuvant pe care demnitarii il scapa in aceste minute.

Apostrofarile adresate de Tariceanu subordonatilor sai erau, in mod previzibil, o “prajitura” pentru presa, iar premierul stia ca o astfel de declaratie va avea impact maxim si efect de scandal public. De ce a facut-o, atunci? De ce a incalcat “omerta” oficiala?

Cea mai plauzibila explicatie este ca adevarata tinta a tonului agresiv folosit de premier nu erau secretarii de stat, pe care putea sa-i certe si in spatele usilor inchise, ci marele sau rival politic, Traian Basescu.

Miza lui Tariceanu nu a fost atat eficienta guvernului, cat imaginea personala. La fel ca si in anii trecuti, si inundatiile de anul acesta au fost sursa de vizibilitate politica si capital electoral.

Constient de mediocritatea structurilor administrative, Calin Popescu Tariceanu se putea astepta oricand ca presedintelui sa-I revina cheful de mers in Moldova zile la rand si sa descopere esecul reconstructiei.

Acelasi presedinte care a descoperit un ministru “imbecil” ar fi avut ocazia sa arunce anathema “imbecilitatii” asupra intregului Cabinet.

Iar Tariceanu n-a incercat, marti, decat sa i-o ia inainte sefului statului, imbracand primul pelerina de salvator de dupa ploaie.

In plus, declaratia sa, prin care si-a pus fara nici un scrupul propriul Guvern intr-o postura delicata, mai are un avantaj, tot personal: in timp ce Basescu a ramas in antologia inundatiilor certandu-i pe sinistrati, Tariceanu a fost vazut de o tara intreaga apostrofandu-si propriii ministri.

Pentru doua avantaje ca acestea, merita, din cand in cand sa-ti aduci aminte ocazional ca politica e cinica iar omerta merita incalcata.