Iar cei care pretind ca as fi aprobat-o, in pofida infirmarilor mele publice, sunt oamenii platiti de Vantu si Voiculescu, ziaristi care-si slujesc stapanii si care scot pe gura propaganda mirosind a Rompetrol sau bani de la FNI, a vituperat furibund seful statului.
Mai mult, el este convins ca asocierea lui cu bulversanta intelegere este un atac murdar, simptomatic pentru felul in care vor aborda trusturile de presa ale celor doi campania electorala. “Cati bani a costat constiinta acestor oameni?”, s-a intrebat presedintele.
Atacul lui Traian Basescu a fost de o violenta surprinzatoare chiar si pentru relatia sa mai mereu tensionata cu presa. O fi insa el justificat in totalitate?
Cu siguranta ca in presa exista si ziaristi corupti, si constiinte cumparate. Cu siguranta campania electorala va mai prilejui si alte asemenea achizitii pe bani multi. Cu siguranta ne asteapta o toamna incendiara, iar Antenele vor duce pe noi culmi politica editoriala deja consacrata.
Dar asta nu inseamna ca toti cei care pun la indoiala cuvintele lui Traian Basescu sunt mituiti de Dinu Patriciu, Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vantu.
De fapt, presedintele s-a suparat pentru ca ziaristii s-au indoit de comunicatele prin care el se disocia de miscarea PD-L. Dar asta e treaba jurnalistilor, sa se indoiasca, sa puna si sa-si puna intrebari. Cand faceau acest lucru in timpul mandatului lui Ion Iliescu erau aplaudati de Traian Basescu. Oare si comunicatele fostului presedinte tot ca litera de Evanghelie ar fi trebuit tratate?
Pana la urma, vorbim despre dreptul la libera exprimare si fiecare dintre jurnalistii care au pus la indoiala vorbele lui Traian Basescu, cu buna sau cu rea credinta, isi asuma cele spuse sau scrise si raspund pentru ele. Pot gresi, dar nu sunt obligatoriu vanduti si daca Traian Basescu are pretentia sa-i fie prezumata buna credinta ar trebui ca el, in primul rand, sa respecte aceasta prezumtie.
In plus, suspiciunile ziaristilor nu sunt chiar absurde. Este foarte greu de crezut ca un presedinte de partid ca Emil Boc, culmea obedientei fata de mentorul sau, a facut de capul lui o miscare atat de controversata si, intr-adevar, jignitoare pentru Traian Basescu. Si apoi, cine e de vina pentru faptul ca toate miscarile PD-L ii sunt atribuite lui Traian Basescu? Nu a devenit aceasta identificare perfecta o constanta a politicii romanesti?
Daca intr-adevar Emil Boc l-a pus Traian Basescu in fata faptului implinit, (si inca un fapt umilitor) atunci seful statului are o problema cu mult mai grava decat ostilitatea unor trusturi de presa.
Ar insemna ca el a scapat de sub control partidul pe care l-a propulsat catre procente de neinchipuit in urma cu doar 4 ani, pentru care a garantat in permanenta si pe care se face luntre-punte pentru a-l aduce la guvernare. Sau ca acest partid cum e lasat o clipa de capul lui, cum face cate o prostie monumentala.
Si cu riscul de a-l enerva pe Traian Basescu, de ce este atat de aberant sa credem ca presedintele si PD-L au trecut la planul B, adica o delimitare bine subliniata care ar putea facilita politica de aliante a democrat-liberalilor?
Si inca o intrebare la fel de nerusinata: de ce a asteptat presedintele o saptamana pana la sedinta de tragere de urechi a autorilor umilirii sale, o saptamana in care liderii PD-L n-au stiut cum sa mai arunce pisica de la unii la altii?
Indiferent ce se afla dincolo de umilinta presedintelui, sigur ar fi fi putut alege cai mai bune sa-si “repereze” onoarea.
Ziare.com
Citiți principiile noastre de moderare aici!