În această perioadă lumea fotbalului şi-a arătat solidaritatea cu Mihai Neşu, cu speranţa că veştile din Olanda vor fi dintre cele mai bune.
Tehnicianul Ioan Naom ocupă un loc important în topul antrenorilor cu care a lucrat Mihai Nesu. „Îmi aduc aminte cu mare plăcere şi de oamenii care mi-au marcat cariera de fotbalist, adică antrenorii importanţi pe care i-am avut de-a lungul anilor. În primul rînd, este vorba despre Ioan Naom, tehnicianul de la juniori. A fost un antrenor deosebit deoarece a făcut din echipa de atunci o adevărată familie, fără de care nu aş fi reuşit să progresez şi să ajung aici”, declara în urmă cu câţiva ani „Bichonul” pentru revista oficială a Stelei.
Primul antrenor al lui Nesu se ocupă tot cu iniţierea copiilor în tainele fotbalului. Deşi a văzut multe, având acum 60 de ani, tehnicianul este şi acum şocat de vestea primită din Olanda. „Venisem de la Cluj şi seara mi-a povestit soţia de accidentarea lui Mihăiţă. Nu mi-a venit să cred. Mi se face frig şi acum când mă gândesc ce a păţit. Îţi dai seama, are doar 28 de ani…!”.
Ne întoarcem în timp cu aproape 21 de ani. „Era în clasa întâi când a venit la FC Bihor. Era o grupă frumoasă din care au mai făcut parte Gado, Hoban sau Berde. El îl foloseam ca mijlocaş sau atacant stânga. Avea viteză bună, câştiga duelurile unu la unu şi ajungea repede la poartă. Chiar marca goluri, fiind printre primii şi la acest capitol”, rememorează Naom.
„Uneori închideam ochii”
O altă calitate ieşită rapid la iveală încă de mic era combativitatea. „Era un luptător devotat total, lucru care venea din construcţia lui. Uneori închideam ochii la câte un duel în care se angaja. Nu-i plăcea să piardă niciodată. Câteodată plângea chiar şi când pierdea o miuţă la antrenament. În rest este un copil educat, inteligent, cuminte, drept dovadă că a şi făcut performanţă. Numai jucătorii serioşi îzbândesc în Olanda şi mă gândesc aici la Gică Popescu, Neluţu Sabău sau Cristi Chivu”.
Antrenorul urmăreşte zilnic ştirile din ziar şi la TV pentru a afla noutăţi despre starea de sănătate a fostului său elev. „Pe telefonul lui nu răspunde nimeni. Pradoxal, vorbisem cu el înainte cu două zile de a se petrece nenorocirea. Discutasem detaliile unui turneu în România pe care dorea să-l facă cu o grupă de copii din Utrecht, cu care se antrena şi el de două ori pe săptămână. Am discutat aproape o oră…Sper să se facă bine. I-aş mulţumi lui Dumnezeu să poată duce o viaţă normală. Zâmbea tot timpul, este un optimist şi un luptător. Mă rog să se facă bine”, a conchis Naom.
TEODOR BIRIŞ
Citiți principiile noastre de moderare aici!