HCM Constanta, in semifinale

Unul dintre obiectivele echipei de handbal masculin HCM Constanta a fost atins: calificarea in semifinalele Cupei Cupelor.

Duminica, in mansa retur, constantenii au confirmat statutul de favoriti, castigand parca mai clar decat o arata scorul: 35-28 (17-12) partida cu danezii de la Skjern Handbold.

Cu toata victoria din Danemarca, Aihan Omer se temea de adversari, jucatori avand carti de vizita net superioare alor nostri. “Am dat euforia jos din…avion, inca de duminica trecuta si am lasat-o la Skjern. Jucatorii au fost foarte concentrati in pregatire, iar rezultatul s-a vazut” – a declarat antrenorul constantean dupa joc.

Danezii au venit vineri, aureolati de o victorie tonifianta la…5 goluri diferenta (adica exact atatea cate aveau nevoie) intr-un meci de campionat. In declaratiile lor, cuvantul de ordine era: calificare. Cand au patruns pe parchetul Salii Sporturilor, in sala parca s-a facut intuneric. Si nici nu ar putea fi altfel cu jucatori avand talii impresionante, precum Palmar, Svavarsson si mai ales Madsen.

La ora 10, deja locurile erau ocupate aproape integral, doar sectorul de tribuna rezervat galeriei constantene mai asteptandu-si ocupantii. In sala – o atmosfera oarecum destinsa, un entuziasm moderat, scurtcircuitat de imaginea de veritabili colosi a danezilor si de siguranta cu care acestia isi efectuau miscarile de incalzire.

Constantenii, cumintei, si-au facut treaba cu seriozitate. Prima surpriza – titularizarea lui Butuljia, care revine dupa aproape opt luni de absenta, in urma unei accidentari in meciul cu Dinamo din tur. Dar, cu asemenea adversari, talia lui Bojan…”Banderas” a avut castig de cauza in fata agilitatii lui Ali.

Accidentarea lui Baiceanu era o alta problema mare, iar rezolvarea a venit dinspre Oradea, acolo unde Giotoiu este imprumutat pana in vara, cu drept de a fi rechemat oricand. Si a fost, intrucat postul de pivot ramasese intr-o singura veriga, chiar daca aceasta este din cel mai pur diamant: Milutin Dragicevic.

Acestea erau coordonatele in care cei doi arbitri, grecii Korres si Migas au fluierat inceperea jocului, dupa ce s-au codit feciorelnic, solicitand organizatorilor eliberarea scarilor de acces din tribune.

Aici organizatorii merita o bila…cenusie, intrucat numarul privitorilor a depasit capacitatea salii, dar la asemenea echipa a lasa pe cineva pe dinafara pare un sacrilegiu. Din pacate, acestea sunt normele recii Europe catre care ne indreptam.

Constantenii au inceput jocul cu aceeasi formula defensiva, care le daduse castig de cauza la Skjern, respectiv blocandu-l pe Jesper Jensen, creierul echipei.

Desi danezii au marcat primii, prin Madsen, care a provocat un oftat de admiratie in tribune cand a aruncat plasat cu o usurinta dezarmanta, constantenii au reusit sa stavileasca intentiile oaspetilor, iar 2-3 avea sa fie ultimul moment in care danezii au mai fost in avantaj.

Acel moment a fost anulat imediat de Timofte, cu o aruncare in stil personal, de la sold, din extrema, iar danezii s-au taiat ca maioneza. Incet-incet pe teren a ramas o singura echipa, capabila sa gestioneze elegant momentele jocului, sa treca peste duritatile lui Svavarsson, sau peste incercarile de a impresiona arbitrii, ale antrenorului Kristjansson.

Florin Nicolae a beneficiat de o supraveghere mai stricta, dar a fost randul lui Stavrositu sa deschida cutia cu giumbuslucuri prin pasele sale catre Dragicevic si incrucisarile cu interii. Mai ales apararea ermetica au descatusat, totusi, o echipa a Constantei, avida de mare performanta.

Adzic a aruncat ca din tun, iar Saulescu a fost de neoprit pe contraatac. Asa se face ca la pauza constantenii conduceau cu 17-12, iar cei mai pesimisti vedeau ca danezii aveau nevoie de nu mai putin de noua goluri mai mult decat ai nostri.

Lucrurile s-au linistit repede, in primele trei minute ale reprizei secunde, cand Stavrositu, prin trei goluri consecutive, l-a determinat pe antrenorul echipei daneze sa ceara minut de intrerupere, pentru a le reaminti elevilor sai ca jocul reincepuse.

De aici mai departe, a fost o disputa controlata in totalitate de constanteni, care in minutul 47 au bifat diferenta de zece goluri (28-18), diferenta consemnata ultima data in minutul 51 (31-21).

Ultimele zece minute l-au gasit in poarta pe Mihai Popescu, dupa ce Stanescu avusese 15 interventii reusite, uneori cate doua in aceeasi faza. In teren – spectacol total, cu incercari de faze de efect, unele reusite, altele…

“N-a fost nevoie sa le spun elevilor mei ca pot juca la spectacol. Ne intelegem din priviri, iar eu nu trebuie decat sa-l las pe Stavrositu in teren.” a raspuns Omer unei intrebari la conferinta de presa.

Sirena de final a consemnat scorul de 35-28, ultimul gol fiind inscris de Toma chiar cu o secunda inainte de deznodamant. Jucatorii constanteni isi savurau succesul in fel si chip, in timp ce invinsii lor stateau cuminti, in calmul lor specific, pentru a-si felicita invingatorii.

“Nu cred ca echipa constanteana poate castiga cupa, au mai ramas echipe foarte puternice” a declarat Kristjansson la conferinta de presa. “Ar fi o onoare pentru danezi” – a completat malitios Omer – “pentru ca atunci se vor putea lauda ca i-au eliminat detinatorii trofeului.”

La drept vorbind, e greu sa alegi intre Nordhorn, Valladolid sau Cechovsky Medvedi, echipe “impanate” cu internationali si stranieri de toate natiile. Dar si HCM Constanta e acolo.