„Pledoaria” lui Ţîrle versus Ştef

Traian Ştef a acţionat Consiliul Judeţean (CJ) Bihor în instanţă după demiterea sa de la conducerea Bibliotecii Judeţene. Iar Judecătoria Oradea a dispus următoarele: anularea dispoziţiei de desfacere emisă de preşedintele CJ Bihor; obligă intimata să achite reclamantului drepturile salariale pentru perioada 2209.2008-09.06.2009; intimata trebuie să plătească contestatorului cheltuieli de judecată de 400 lei; Dl. Ştef nu poate fi integrat în funcţie deoarece mandatul a expirat în iunie 2009. Instanţa a respins restul pretenţiilor dlui Ştef.

Preşedintele CJ Bihor, Radu Ţîrle, ne-a trimis spre publicare raţiunile personale pentru atacarea prin recurs a sentinţei:
„Este inutil să comentăm o decizie judecătorească, dar nu pot să nu observ câteva lucruri. La fel ca alte instituţii, Biblioteca judeţeană are un buget care specifică foarte clar destinaţia sumelor de bani. Legea prevede că schimbarea destinaţiei banilor poate fi făcută doar cu aprobarea scrisă a CJ, ceea ce este normal, întrucât majoritatea banilor Bibliotecii vin de la CJ, ordonatorul principal de credite. Procentul veniturilor proprii ale Bibliotecii judeţene realizate din bugetul total a fost în 2008 de 2,57%, în 2009 de 2,23%. În aceste condiţii, 3.089.130 RON au fost subvenţie de la CJ. Deci cam 98% sunt bani de la CJ. Este normal şi legal ca directorul Bibliotecii să nu dispună de aceşti bani după cum are chef.”
Apoi, şeful CJ evidenţiază două citate din motivarea Judecătoriei.

«Instanţa consideră că potrivit art. 14  alin.4 şi 23 alin.1 din Legea nr.273 /2006 contestatorul avea nevoie de aprobarea scrisă a CJ Bihor pentru transferul sumei de 36.660 lei de la codul 2013 pregătire profesională la codul 200602 deplasări şi detaşări, întrucât era schimbată destinaţia sumei alocate de la buget, fiind afectată realizării unui alt scop decât cel iniţial aprobat de ordonatorul principal de credit – CJ Bihor”, respectiv: «Martora Gligor Maria contabilă a Bibliotecii a declarat că potrivit practicii existente anterior noii conduceri a CJ Bihor, cât timp se încadrau în bugetul aprobat la cheltuieli materiale nu era necesar, vreo aprobare din partea acestuia din urmă când se transferau bani dintr-un subcapitol în altul».
Iar Ţîrle le comentează: „Pe de o parte, instanţa spune că transferul sumei trebuia făcut cf. Legii 273, pe de altă parte povesteşte despre «practica existentă pe vremea vechii conduceri» – adică o practică care încălca legea. Adică, vechea conducerea  nu respecta legea, dar practica este considerată normală. Este năucitor că o instanţă de judecată a decis în acest caz în favoarea unei practici ilegale şi în detrimentul Legii. E ca şi cum ai spune: Furtul este pedepsit de lege, dar, practica e… că în România se fură”.

Alt exemplu din motivarea sentinţei :
«Deşi vizita efectuată la Biblioteca Naţională a Franţei nu poate fi considerată ca fiind un program de formare profesională continuă a angajaţilor din cadrul bibliotecilor publice, în sensul cerut de art. 50 din legea 334/2002, instanţa totuşi consideră că deplasarea fost organizată în scopul unui schimb de experienţă şi a lărgirii sferei de cunoştinţe a angajaţilor bibliotecii, şi că nu a avut un scop turistic…»

Iar Ţîrle apreciază: „După cum constataţi, instanţa recunoaşte că legea nu a fost respectată, dar consideră, totuşi, că se poate şi aşa. Eu consider că «lărgirea sferei de cunoştinţe a angajaţilor bibliotecii» (şi a altor persoane) se putea face şi prin alte metode. Instanţa nu pomeneşte nimic despre persoanele care nu erau angajaţii bibliotecii, dar au plecat în Franţa. Nu mi se pare normal ca din banii CJ să se «lărgească sfera de cunoştinţe» a unor persoane fără legătură cu Biblioteca.”

Cu toate observaţiile sale, pe care le consideră „logice şi de bun simţ”, Ţîrle asigură că CJ Bihor va aştepta şi respecta sentinţa Tribunalului.

Îl preţuieşte pe „scriitor”

„Nu voi comenta remarcile ironice trimise de dl. Ştef presei zilele acestea. Dânsul este supărat, înţeleg asta. Vreau doar să lămuresc două lucruri. Decizia demiterii dlui Ştef a fost luată pe baza concluziilor unei comisii care a cercetat condiţiile şi detaliile deplasării în Franţa. Nu a fost dictată de motive personale sau politice. Dl. Ştef îmi reproşa că nu doresc «artişti» manageri la instituţii de cultură. Nu am nimic împotriva artiştilor, fie ei şi artişti-manageri. Dar eu fac o diferenţiere: Preţuiesc valoarea de scriitor şi om de cultură a d-lui Traian Ştef, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre prestaţia sa ca manager al unei instituţii.”, încheie Ţîrle.

C.H.