Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis Ordinul privind aprobarea criteriilor de încadrare și lista localităților din zona montană.

Mai mult de o treime dintre localitățile din Bihor sunt pe lista ministrului Daea. 36 de localități din Bihor întrunesc criteriile de încadrare în zona montană. Ordinul a intrat în vigoare din 22 martie 2019.

Prevederile Ordinului se aplică pentru implementarea Programului de încurajare a activităţilor din zona montană.

Proiecte pierdute

Includerea localității Lugașu de Jos pe această listă e primită cu entuziasm de primarul Sorban Levente.

„De trei ani am muncit, am făcut demersuri pentru a obține acest statut de zonă montană, care ne dă posibilitatea de a obține punctaje mai mari la proiecte, dar ajută și fermierii. Pe lângă administrația locală, sunt avantaje la accesări de fonduri pentru diverși beneficiari locali. Este foarte important statutul acesta pentru că, uneori, la un proiect, este foarte important și un punct, chiar decisiv.

Publicarea Ordinului e binevenită, chiar dacă pentru noi sunt situații în care aș putea să spun că acest ordin a venit prea târziu. De exemplu, la un proiect de dezvoltare locală ne-au lipsit vreo 4 puncte, pe care le puteam avea cu statutul de zonă montană. Am pierdut acel proiect integrat cu lucrări de canalizare, cămin pentru vârstnici”, spune primarul Sorban Levente.

Criteriile de încadrare a unităţilor administrativ-teritoriale în zona montană sunt în concordanță cu prevederile Uniunii Europene. Zona montană se caracterizează prin limitări naturale ale productivităţii agricole, care conduc la producţii agricole reduse, din cauza unor condiţii climatice şi biofizice nefavorabile desfăşurării în condiţii optime a activităţilor agricole.

De aceea se dorește încurajarea acestor activității. Politica montană are ca scop valorificarea durabilă a resurselor muntelui şi contribuie, prin menţinerea utilizării agricole a terenurilor, la conservarea spaţiului rural, precum şi la salvgardarea şi promovarea metodelor de exploatare durabilă prin măsuri de conservare a peisajului şi a biodiversităţii şi de dezvoltare a activităţilor economice specifice acestei zone.

Obiectivele acestor politici vizează: valorificarea optimă a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanale, turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul unei localităţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturală în zona montană, dar și diversificarea activităţilor economice şi de producţie din zona montană, fără deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural.

Se dorește integrarea activităţilor lucrative la nivel de producător sau prin asocierea producătorilor pentru aplicarea unei politici montane competitive, recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor naturale speciale şi a dreptului comunităţilor din zona montană la o dezvoltare specifică, dezvoltarea şi ridicarea calităţii vieţii din zona montană.

Învățământ agromontan

Legea Muntelui e cea care guvernează derularea activității și care prevede capitole speciale, de la „Organizarea instituţională specifică pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane şi susţinerea formelor asociative ale agricultorilor montani” până la „Învățământul agromontan”, ori „Dezvoltarea şi protecţia mediului montan”.

„Învăţământul agromontan se poate realiza şi în cadrul sistemului de formare profesională continuă, prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil de agricultură montană şi turism montan, a căror bază materială va include ferme didactice, conform legii, organizate ca exploataţii agroturistice montane de referinţă. Proiectele de investiţii pentru fermele agroturistice didactice şi dotările aferente vor fi avizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, printr-o procedură aprobată prin ordin comun”, se arată într-unul dintre capitolele Legii Muntelui.

Criterii

Criteriile utilizate pentru delimitarea zonei montane sunt de ordin fizic, precum: altitudine medie mai mare sau egală cu 500 m; altitudine medie între 350 şi 500 m şi pantă medie mai mare sau egală cu 15%; altitudine sub 350 m şi pantă medie mai mare sau egală cu 20%, dar țin și de apartenența la Convenţia carpatică prin includerea unităţilor administrativ-teritoriale care se încadrează cu cel puţin 50% din teritoriu în limita Convenţiei carpatice.

Criteriul punctajului combinat ţine cont de situaţia specifică a zonei montane, bazat pe următorul algoritm: punctaj altitudine: altitudine medie/500 m (pondere 30%); punctaj pantă: pantă medie/15% (pondere 30%); punctaj pajişti: păşuni + fâneţe/total agricol (pondere 25%); punctaj forestier: suprafaţă forestieră/total suprafaţă unitate administrativ-teritorială (pondere 15%).

Localităţile care au obţinut în urma acestui algoritm un punctaj combinat de minimum 7 (din 10) sunt incluse în zona montană, cu excepţia celor care nu îndeplinesc un criteriu eliminatoriu legat de geologie, dacă ponderea formaţiunilor cuaternare este mai mare decât 50% din unităţile administrativ-teritoriale.

Localități în zona montană:

-ALEŞD
-NUCET
-ŞTEI

-VAŞCĂU
-AŞTILEU
-AUŞEU
-BOROD
-BRATCA
-BUDUREASA
-BULZ
-BUNTEŞTI
-CĂBEŞTI
-CĂRPINET
-CÂMPANI
-COPĂCEL
-CRIŞTIORU DE JOS
-CURĂŢELE
-DOBREŞTI
-DRĂGĂNEŞTI
-FINIŞ
-LAZURI DE BEIUŞ
-LUGAŞU DE JOS
-LUNCA
-MĂGEŞTI
-PIETROASA
-POMEZEU
-REMETEA
-RIENI
-ROŞIA
-ŞINTEU
-ŞOIMI
-ŞUNCUIUŞ
-TĂRCAIA
-ŢEŢCHEA
-VADU CRIŞULUI
-VÂRCIOROG