Dr Alin Suciu, papirolog, istoric și filolog interesat de literatura creștinismului răsăritean, este născut la Oradea, a absolvit Facultatea de Filosofie din Oradea şi apoi un masterat la Cluj, şi-a continuat studiile în străinătate, în prezent fiind cercetător științific la Academia de Științe din Göttingen şi profesor la Universitatea din Helsinki.

[eadvert]

Alin Suciu va ține o video conferință pe 12 noiembrie, de la ora 18:00, despre manuscrise copte pentru Societatea de Studii Clasice din România. Cei care doresc să participe pot accesa link-ul meet.google.com/pby-bcbr-gyz. Se poate accesa link-ul fără parolă.

Prelegerea se intitulează: „O bibliotecă coptă în Egiptul bizantin şi arab: manuscrisele Mănăsturii Albe”. Cercetătorul va vorbi printre altele despre dezmembrarea manuscriselor Mănăstirii Albe, situată în Egiptul Superior, lângă Sohag, și importanța reasamblării lor pentru studiul literaturii copte.

La sfârşitul lunii octombrie, dr. Alin Suciu a ţinut şi un curs despre creștinismul egiptean la Casa Paleologu. Cursul a avut două părți şi a cuprins o scurtă istorie a creștinismului egiptean de la originile sale (secolul II) până în perioada otomană (sec. XVI-XIX). Care au fost cele mai timpurii papirusuri creștine descoperite în Egipt, ce conține biblioteca „gnostică” de la Nag Hammadi, care au fost primii monahi creștini, cine sunt copții, este Biserica Coptă monofizită, cum a supraviețuit creștinismul în Egipt după cucerirea arabă? Acestea au fost câteva dintre întrebările la care a încercat să răspundă dr. Alin Suciu împreună cu participanţii înscrişi pe parcursul celor două întâlniri.

Casa Paleologu a fost fondată în ianuarie 2013 de Theodor Paleologu, eseist, profesor, diplomat și om politic român, şi este o școală privată în cadrul căreia se ţin cursuri în domeniile umaniste.
Un alt curs, tot la Casa Paleologu, îl va susţine Alin Suciu despre gnosticism. Gnosticismul este numele generic sub care sunt cunoscute mai multe curente religioase ale creștinismului timpuriu, se precizează în descrierea cursului. Webinarul live va avea două întâlniri, pe 5 și 12 decembrie, ambele de la 10:30 (ora României). La acest curs se oferă două burse pentru elevi și studenți și o a treia pentru cadre didactice din învățământul preuniversitar. „Mă bucur că am şansa să predau în România la Casa Paleologu, şi mărturisesc că este prima dată când predau în România”, spune Alin Suciu.

Invitat la Metope

Theodor Paleologu l-a avut ca invitat pe Alin Suciu în celebra sa emisiune Metope de la Radio Guerrilla, pe 13 octombrie. Theodor Paleologul a precizat că ocupaţia aleasă de Alin Suciu, cea de papirolog, nici nu există în România.

Alin Suciu este cercetător la Academia de Științe din Göttingen dar locuieşte în Finlanda, la Helsinki, unde predă la Universitate. „Papirologia este un domeniu care se ocupă de studiul papirusurilor, hârtia antichităţii, cel mai răspândit suport pentru scriere în antichitate, şi majoritatea papirusurilor care au supravieţuit provin din Egipt. De aici şi legătura mea profesională cu Egiptul. Solul Egiptului, în sudul deltei Nilului este extrem de arid, plouă extrem de puţin, aşa încât aproape orice se păstrază în nisipurile egiptene, implicit şi papirusurile. S-au descărcat cantităţi imense de papirusuri în sudul Egiptului”, explică Alin Suciu.

Papirusul apare în perioada faraonică a Egiptului, cam cu 1500 de ani î.H. Cele mai vechi papirusuri dezgropate în Egipt conţin celebra carte egipteană a morţilor, o scriere funerară care se depozita împreună cu mumia în mormânt. Pe papirusuri se mai pot vedea chitanţe de vânzare-cumpărare, contracte de închiriere, documente administrative ale templelor egiptene dar şi texte literare.

„Cele mai tardive papirusuri datate, sau databile pe baza formei literelor, sunt de la început de secol IX d.H. Apoi papirusul iese din circuit pentru că este înlocuit treptat de hârtia inventată de chinezi. După cucerirea arabă a imperiului persan, arabii au graniţă cu China şi împrumută de la chinezi hârtia, care era mult mai uşor de obţinut decât papirusul sau pergamentul, cu o tehnică de obţinut mult mai ieftină”, precizează cercetătorul.

Domeniu preferat, limba coptă

Dr. Alin Suciu este specializat în literatura creştină din antichitate şi atras în special de literatura păstrată în Egipt tocmai din cauza abundenţei de materiale de studiu, scrieri care documentează viaţa de zi cu zi a omului simplu din primele secole ale creştinismului. „Avem păstrate din Egipt nişte surse rare pe care nu le mai găsim în celelalte provincii ale Imperiului Roman sau Bizantin. Egiptul ne oferă şansa de a documenta, dincolo de ficţionalizările literare. Ne oferă nu doar perspectiva omului simplu asupra vieţii, asupra spiritualităţii, dar ne oferă şi un indiciu asupra felului în care funcţiona toată birocraţia romană”, spune Alin Suciu.

Domeniul preferat al ceretătorului este limba coptă– o limbă moartă -, limba faraonilor, care este ultimul nivel al străvechii limbi egiptene şi nu mai este scrisă cu vechiul alfabet foarte complicat egiptean, ci este scrisă în alfabetul grecesc, după cum explică Alin Suciu. La Göttingen lucrează acum împreună cu colegii săi pe prima ediţie critică a Vechiului Testament păstrat în limba coptă. Munca preliminară este de a constitui cărţile din file răsfirate, apoi textele sunt transcrise şi traduse. Ediţia este digitală, se găseşte pe internet, oricine poate să folosească ediţiile academiei din Göttingen, după cum spune Alin Suciu, în principal colegii din Egipt şi comunitatea coptă din Egipt care nu are atât de uşor acces la resursele din bibliotecile vestice.

Cercetare şi predare

În Germania fiecare land are propria academie unde se desfăşoară proiecte de cercetare care au obţinut finanţare, cum este şi proiectul academiei din Göttingen, la care lucrează Alin Suciu. Finanţarea provine jumătate de la Uniunea Academiilor Germane şi jumătate de la guvernul german. „Avantajul, şi cred că asta evidenţiază Germania de alte spaţii geografice europene, e faptul că în Germania poţi avea un proiect foarte lung, de 25-30 de ani, ceea ce îţi oferă o anumită stabilitate. Un profesor într-o universitate germane are 40% predare, 40% cercetare individuală şi 20% administraţie. Dar asta teoretic, pentru că foarte mult timp îi este dedicat administraţiei, birocraţiei”, spune Alin.

La Göttingen se dedică 100% cercetării, pe când la Helsinki se dedică predării cursurilor. Sunt două sisteme de învăţământ foarte diferite în care este implicat Alin Suciu. În Germania este un învăţământ bazat pe livrarea de informaţii în mare măsură, pe când în Finlanda metoda pedagogică e total diferită, hibridă, orientată spre student. „Ca profesor trebuie să te pregăteşti foarte, foarte mult pentru fiecare curs. Regula este să nu vorbeşti mai mult de 15-20 de minute fără a alterna cu ceva practic în care studenţii să fie implicaţi pentru a nu-şi pierde interesul pentru curs. E o metodă implementată mai recent, şi este foarte solicitantă pentru profesor pentru că trebuie să fii inventiv timp de 2-3 ore cât durează un curs. În Finlanda se investeşte foarte mult în educaţie”, spune Alin Suciu.

Comparativ, Theodor Paleologu precizează: „Pentru un stat care face paradă de creştinism şi ortodoxie, statul român nu investeşte în cercetare. Ce faci tu (n.r. – Alin Suciu), care este esenţial pentru cunoaşterea creştinismului, nu există în România, sau sunt câte unul, doi, care mai fac lucrul ăsta, dar care nu au niciun fel de recunoaştere şi niciun fel de sprijin din partea statului. Şi iată că lucrurile astea sunt cercetate în Germania, în Finlanda, în Franţa, în Statele Unite… (…) În cea mai importantă universitate din ţară nu mai există facultate de litere clasice! Asta spune despre România ca nici măcar nu este o ţară în curs de dezvoltare, ci o ţară în curs de subdezvoltare intelectuală”. Faptul că nu se investeşte în cercetare în România, mai ales pe domeniul ales de Alin Suciu, a fost şi motivul pentru care acesta a ales să îşi practice meseria în străinătate. Dar iată, cu ajutorul tehnologiei, un număr de studenţi români se pot totuşi bucura de cursurile sale prin Casa Paleologu sau prin alte cursuri online pe care cercetătorul le susţine.