La 14 mai 1981, ora 20 și 17 minute, ora Bucureștiului, pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, locul de unde a zburat și primul om în cosmos, Iuri Gagarin, a fost lansată nava cosmică Soiuz-40, spre stația orbitală Saliut-7. Misiunea cosmică Soiuz-40, care a avut loc între 14 și 22 mai 1981, a durat șapte zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde. Aşa a început povestea primului cosmonaut Român Dumitru Prunariu prezent sâmbătă la Oradea pentru a sărbători 10 ani de la înfiinţarea Astroclubului Meridian 0. În cadrul unei conferinţe cosmonautul a rememorat acele momente de istorie. Drumul spre Cosmos a lui Dumitru Prunariu a început cu aeromodelismul. Şi cu şanşa de a se afla în locul potrivit la momentul potrivit. Dumitru Prunariu şi-a amintit că la 17 ani a câştigat o medalie de aur la concursul naţional de creaţii tehnice Minitechnicus . A primit carnetul de membru Minitechnicus cu numărul 103. Pentru ca apoi să fie primul român şi al al 103-lea pământean care a ajuns în Cosmos.

Student la Inginerie Aerospaţială şi tatăl unui copil, cariera lui Dumitru Prunariu parea clară: urma să lucreze alături de soţia sa într-o fabrică la Braşov. Cu ajutorul unei rude, pentru că-şi dorea să încheie stagiul militar în momentul în care soţia sa termina facultatea, se înrolează în armată la Bacău. „ O lună mai târziu, în aprilie, comandantul unităţii ne-a informat că se fac selecţionări pentru candidaţi cosmonauţi. Atunci am spus că şansa ţi se oferă. Dacă poţi profita de ea, foarte bine, dacă nu, a trecut norocul pe lângă tine; pur şi simplul m-am aflat la locul potrivit şi la momentul potrivit”, consideră cosmonautul cu modestie. Nu s-a mai mutat în Braţov, s-a mutat cu familia în Oraşul Stelar- Baikonur , alături de ceilalţi cosmonauţi selectaţi pentru misiunea spaţială . Din spaţiu, cosmonautul a avut posibilitatea de a vedea cât de fragil este pământul, dar şi pericolele la care o expunem.

„În ea trăim şi pe ea o poluăm. Nimeni nu pune problema să creştem plămânul planetei, să reîmpădurim planeta”. În spaţiu, românul împreună cu ceilalţi participanţi la zbor a realizat 22 de experimente științifice, printre care cele denumite „Capilar”, „Biodoza”, „Astro” sau „Nanobalanța”. Experimentul complex „Capilar” a urmărit elaborarea unei tehnologii pentru obținerea, în spațiul cosmic, de monocristale cu profil determinat, prin folosirea efectului de capilaritate în condiții de imponderabilitate, pentru o eventuală utilizare în etapele următoare în scopul elaborării unor tehnologii de mare eficiență. „Miocard” a fost un experiment medical destinat studierii modificărilor din timpul zborului cosmic la nivelul aparatului cardiovascular.

În stare de imponderabilitate

Cosmonautul a povestit cu jovialitate întâmplări din zborul cosmic. „În acel mediu imponderabil percepi în organismul tău o altă vibraţie decât toate undele electromagnetice care ne încorporează aici pe pământ, care ne perturbă într-un fel viaţa – ne-am învăţat să trăim cu ele: nu mai putem fără wireless, nu mi putem fără telefon, nu mai putem fără radio, fără televizor pe care, eventual, le lăsăm toată ziua să meargă. Ei bine, acolo în Cosmos e altceva. E adevărat că funcţionează aparate radio la bordul staţiei. Dar parcă e altceva. Pe lângă această imponderabilitate este un fenonomen pe care-l încerci numai acolo sus, în Cosmos. Te obişnuieşti cu el şi te miri când revii pe Pământ că nu poţi să realizezi imponderabilitatea pe Pământ. Trebuie să vă spun că după ce m-am întors din Cosmos, obişnuit să las lucrul în imponderabilitate să se ducă, aruncam lucrurile, cădeau, logic şi eram puţin mirat.

Logic că lucrurile trebuiau să cadă, dar zilele petrecute acolo sus îşi spuneau totuşi cuvântul. Când am revenit la Baikonur, se obişnuieşte ca cei cu care am lucrat să dea autografe. Se spune că înainte de zborul în Cosmos nu e bine să dai autografe. Cosmonauţii nu au superstiţii, dar au nişte chestii de care se leagă…spuneţi-le cum vreţi. Veneau cu cărţi poştale, cu te miri ce pentru autografe- oamenii de acolo erau obişnuiţi cu cosmonauţii- şi cum terminam de dat autograful puneam mâna pe pix să nu cumva să-l lăsăm în aer. Spaţiul cosmic îţi deschide un orizont total diferit din punct de vedere al trăirilor. Faptul că poţi să-ţi vezi live planeta natală din exteriorul ei este un lucru extraordinar.

Chiar dacă nu realizezi imediat cât de important este pentru tine, pentru gândirea ta, pentru dezvoltarea ta acest lucru, realizezi ulterior, în anii care vin după un zbor cosmic, realizezi ce lucruri, fenomene se întâmplă pe pământ, inclusive din punct de vedere politic, le treci printrun filtru al universalităţii, prin filtrul fenomenelor care sunt interconectate la scară planetară şi atunci începi să cauţi alte conexiuni şi de multe ori descoperi nişte legături pe care, un om care nu are experienţa de a percepe lumea ca un tot unitar şi de a o percepe fizic ca un tot unitar nu le are”.

Oradea are nişte merite deosebite în domeniul astronomic: Meridian O.

„Este adevărat: Meridian 0 a fost odată la Oradea. Hărţile după care s-a pornit aventura de cunoaştere a lumii au avut ca Meridian O Oradea. Şi cu toate acestea a fost mai puţin promovat, să nu spun în mediile de specialitate, în massmedia e mai puţin cunoscut. Trebuie să ştim să valorificăm ce avem. Şi de ce nu să ne lăudăm, ca nu ne lăudăm gratis. Sunt foarte mulţi care au puţin şi fac din ţânţar armărasar şi toată lumea crede că mai importanţi decât ei nu sunt alţii. Şi totuşi, noi suntem importanţi avem ce face, avem cu ce să ne lăudăm, dar o facem mai modest. Mă bucur că particip la această reuninune, conferinţă a clubului, care s-a înființat în anul în care eu împlineam 25 de ani de la zborul meu cosmic, anul acesta, în mai, am împlinit 35. Aştept de mulţi ani să avem un al doilea cosmonaut român, dar condiţiile politice, nu aş spune economice, abordările politice ale problemelor de cercetare ştiinţifică nu au permis acest lucru. Atunci când am zburat eu în Cosmos exista o organizaţie a ţărilor est-europene – Consiliul Intercosmos la care România a aderat în 1968, acolo erau prevătzute nişte faze clare ale cooperării în Cosmos  între statele participante. Şi atunci s-au dezvoltat institutele de cercetare, au fost pregătiţi cercetători, s-au dezvoltat colaborări internaţionale, mergeam la experimente alături de Ungaria, Polonia Bulgaria, elaboram împreună proiecte care erau transmise în spaţiul Cosmic.

Până la zborul meu cosmic, România lansase deja17 proiecte în spaţiul cosmic. În presă se scria puţin, dar acest lucru era cunoscut de cercul de cercetători care se ocupa de acest domeniu de activitate. Iar Aviaţia nu era un domeniu care se ocupa de Cosmonautică, deşi şi eu am făcut Teoria rachetelor, Zborul sateliţilor. Partea aceasta de cercetare ţinea de fizică, de biologie, de nişte institute specializate.  Am aflat de ele abia când am fost selecţionat pentru spaţiul cosmic, dar informându-mă, fiind mândru de ceea ce se face am ajuns să fiu pasionat şi iată-mă azi aici. Anii trec, dar important este ce experiență lăsăm în urmă, câți tineri mobilizăm să ne calce pe urme și, normal, câte eforturi facem să menținem ceea ce este și să dezvoltăm ceea ce trebuie dezvoltat” , a spus Dumitru Prunariu într-o conferinţă de presă.  „Ştiinţa şi tehnologia dezvoltate la un nivel atât de înalt constitue o locomotivă şi pentru alte domenii, chiar dacă nu se simte încă. Dar ceea ce facem noi şi implicaţiile la nivel european spun multe”, a subliniat cosmonautul.

Clubul Meridian O s-a înfiinţat în 2006 de către doi profesori orădeni, Nicoleta Pazmany și  regretatul Marin Bica, care puneau bazele unui proiect nebunesc: Astroclubul Meridian Zero . Cei doi dascăli au predat voluntar elevilor din oraș lecții de astronomie.

De ce Meridianul O? Fiindcă între 1464 și 1667  Oradea era un fel de buric al Pământului: prin Oradea trecea meridianul zero, cea mai importantă referință pentru cei care plecau să descopere Lumea Nouă.Cei zece ani de existență a Clubului de astronomie Meridian Zero au fost marcați printr-o expoziție de astro-fotografie, realizată de Valentin Grigore, președintele Societății Astronomice Române de Meteori, și un simpozion — File din Istoria Astronomiei Românești și a Cuceririi Spațiului , în Cetatea Oradea.