Jurnal Bihorean: Se pun tot mai mult în antiteză tipurile de energie verde pe care le poate dezvolta România şi măsura în care este oportună exploatarea hidrocarburilor – ţiţei, gaze, inclusiv gaze de şist – în mai multe zone din ţară. Cum consideraţi că ar trebui să se poziţioneze România, din această perspectivă, mai ales că tensiunile sociale legate de anumite tipuri de exploatări sunt în creştere.
Marcel Mărunţiu: Nu putem să punem în conflict utilizarea unor anumite tipuri de resurse. Trebuie să ne gândim ca acelea care există, indiferent din ce categorie sunt, trebuie utilizate, dar raţional. Acolo unde beneficiile sunt mai mari din utilizarea energiei geotermale, utilizăm energia geotermală. Acolo unde beneficiile sunt mai mari utilizând combustibilii fosili, indiferent de ce tip, vom folosi acei combustibili fosili. Rămâne până la urmă să apreciem valoarea economică şi posibilităţile reale de dezvoltare pentru diversele tehnologii.
JB: Ministrul Mediului, Korodi Attila, declara recent la Oradea că niciun proiect nu poate fi realizat în România trecând peste voinţa cetăţenilor şi că îl revoltă companiile care întind cabluri peste proprietăţi private pentru a prospecta terenuri în vederea exploatării hidrocarburilor. În acest context, ar trebui România să ia în calcul mai mult acele energii regenerabile, pe care Europa le încurajează în mod constant?
M.M.: Noi nu putem să evoluăm în afara tendinţei generale europene. Chiar şi faptul că în dezvoltarea unui proiect energetic sau de altă natură este necesar un consens între dezvoltator şi comunitatea locală, tot o practică europeană este. Şi, într-adevăr, nu se mai poate altfel, pentru că oamenii trăiesc într-un anumit loc şi se văd deranjaţi dacă cineva vine peste ei şi le strică modul de viaţă. De aceea, acest mod de a conlucra între un dezvoltator şi comunitatea locală este benefic pentru toată lumea. Dezvoltatorul nu are decât să îşi plieze politica cât de cât pe doleanţele comunităţii locale. Europa cam aşa lucrează.
Sigur că lumea se îndreaptă – şi vedem cazul Germaniei – spre folosirea resurselor verzi, a energiei regenerabile. Însă, din nefericire, încă o bună bucată de vreme vom depinde de combustibilii fosili, petrol, gaze, cărbune. Asta este. Oricum, tendinţa se pare că aceasta este, dar deocamdată nu avem ce face, trebuie să avem şi exploatări petroliere, de gaze şi de cărbuni, pentru că nu avem încotro. Deocamdată, energia din aceste surse este mai ieftină decât cea din resurse regenerabile.
JB: Mai ieftină chiar decât energia geotermală?
M.M.: Nu, nu e mai ieftină, dar vedeţi că se plătesc certificate verzi, deci implicit este mai scumpă.
JB: E mai scumpă pentru că aceasta este politica europeană, de încurajare a producătorilor de energie verde… Vă întreb altceva: se pot suprapune perimetrele de apă geotermală cu cele de exploatare a gazelor şi ţiţeiului? Nu există riscul poluării apelor geotermale cu aceste hidrocarburi? O asemenea situaţie avem în Bihor, în zona Oradea – Felix.
M.M.: Zonele unde se exploatează resursele de apă potabilă au o arie de protecţie, iar în jurul acestei zone există o arie mai mare care este protejată tocmai pentru a nu se contamina apa. Cam aşa ar trebui să se întâmple şi acolo unde folosim ape termale pentru diverse scopuri. Şi acolo ar trebui să există zone de protecţie. Sigur că nu merg în aceeaşi casă, pentru că tehnologia trădează, până la urmă. O fi ea perfecţionată şi ultraverificată, dar tot poate să trădeze. Un foraj care exploatează ţiţei poate să producă daune la un moment dat, dacă se produce un accident nedorit. Iar acesta chiar se poate produce. Şi atunci, este păcat să nu avem grija aceasta de a proteja ce e de protejat, de a exploata raţional ceea ce trebuie să utilizăm. Iar după câte ştiu eu, licenţele acestea de exploatare a diverselor substanţe nu trebuie să se suprapună. Aşadar, sunt cazuri foarte sensibile…
JB: Transgex este licenţiat pentru zona Felix, dar ANRM a eliberat licenţă şi pentru NIS Petrol, care vrea să extragă hidrocarburi, într-un perimetru ce interferează cu cel geotermal, măcar parţial.
M.M.: Da, probabil că aceia care acordă licenţele trebuie să fie mai atenţi în aceste situaţii. Nu merge chiar aşa, să le suprapui. Şi sensibilităţile sunt deosebite. Cred că şi populaţia din zonă poate fi îngrijorată că la un moment dat nişte defecţiuni ale instalaţiilor petroliere pot să ducă la dezastre în Băile 1 Mai şi Băile Felix.
JB: Revenind la Oradea geotermală, cum credeţi că ar trebui ca municipiul să se folosească mai bine de această resursă?
M.M.: Localnicii probabil că ştiu foarte bine că preţul gigacaloriei în Oradea este mult mai redus decât în alte părţi ale ţării, rezultat al utilizării acestei surse de energie curată, care există în subsolul Oradiei.
JB: Nu este chiar aşa. Gigacaloria în Oradea a ajuns la 240, respectiv 262 de lei pentru firme, iar perspectivele nu arată prea roz.
M.M. (surprins – n.r). Înseamnă că nu am reţinut eu foarte bine treaba aceasta. Dar ştiu că la Beiuş este 80 – 85 de lei gigacaloria, deoarece este folosită energia geotermală. Atunci, la Oradea este încă necesară insistenţă, adică mai multe foraje pentru a extrage apa geotermală din subsol, schimbarea instalaţiilor pentru încălzire…
JB: Municipalitatea orădeană preferă să mizeze pe altceva. CET Oradea va fi retehnologizată pe gaz, nu pe apă geotermală, chiar dacă gazele naturale se scumpesc de la un an la altul.
M.M.: Discuţia este dacă apa geotermală are destulă putere pentru a încălzi tot oraşul. De aceea, primul lucru care trebuie făcut este să vezi dacă ai resursa disponibilă pentru realizarea unui asemenea obiectiv. Trebuie făcute studii, foraje, calculat debite. Să se proiecteze o reţea de foraje pentru extragerea apei geotermale, de văzut dacă debitele sunt posibile pentru a rezolva problema întregului oraş. Noi nu ne-am ocupat cu lucruri foarte tehnice. Sunt arii cu posibilităţi pentru asemenea ape, dar pentru a le folosi la scară mare, trebuie studiate.
JB: Cum poate ajuta Institutul Geologic al României dezvoltarea geotermală a Oradiei?
M.M.: Noi, în cursul timpului am elaborat diverse materiale cu relevanţă la scară naţională: hărţi cu temperaturi la diverse adâncimi, cu distribuţia apelor geotermale, cu caracteristicile colectorilor de apă geotermală. Următoarea etapă, ce nu ţine de calificarea noastră efectivă este aceea tehnologică. Deci, de văzut cum utilizăm, la ce scară, acest tip de resurse.
Statul ar putea să creeze un program, utilizarea acestor resurse geotermale s-ar cere trecută într-o listă de priorităţi. Ar putea fi capacitaţi investitori care să fie interesaţi. Sunt companii de profil cu mare succes, în Germania, Austria, Islanda, peste tot în Europa. Cu nişte facilităţi, dacă nu materiale, măcar facilităţi de acces rapid la nişte date, se poate asigura dezvoltarea unei afaceri în acest domeniu, fie că o utilizează pentru energie electrică sau orice altceva.
Citiți principiile noastre de moderare aici!