După ce au străbătut sute de kilometri pentru a-l lăsa în grija celui care adăpostește de peste 20 de ani oameni bolnavi și abandonați, reprezentanții autorităților s-au răzgândit.
Miercuri, Primăria Adămuș l-a contactat pe Pașca pentru a-l anunța că vrea să îl ia înapoi. Numai că bărbatul nu mai vrea să plece de la Dumbrava.
Totul a început marți seara, când la Dumbrava a ajuns un nou bolnav. Nu a fost adus de familie, de o ambulanță sau de reprezentanții unui serviciu social, ci de Poliția Locală din Mureș, trimisă, potrivit informațiilor relatate de Viorel Pașca, de autoritățile comunei Adămuș.
„A sosit și ultimul pe ziua de azi. Cine credeți că l-a adus? Poliția”, a scris Viorel Pașca pe Facebook, într-o postare care a stârnit numeroase reacții.
Sursa foto: Facebook / Viorel Pasca
Cazul a atras imediat atenția, iar Pașca spune că a fost contactat de mai multe persoane care au vrut să afle de unde provenea mașina Poliției Locale care transportase bolnavul până în Bihor.
Marți l-au trimis la Dumbrava, miercuri au vrut să îl ia înapoi
Situația a luat o întorsătură neașteptată miercuri, chiar în timp ce Viorel Pașca discuta cu redactorul Bihon.ro. Acesta a fost sunat de reprezentanți ai primăriei din Mureș, care l-au anunțat că vor să vină după bărbat pentru a-l duce înapoi.
Cu alte cuvinte, după ce marți autoritățile au considerat că soluția este să îl transporte până la Dumbrava, miercuri au anunțat că îl pot prelua din nou.
„M-a sunat de la primăria din Mureș că vin după el să îl ducă înapoi, atâta că omul nu vrea să meargă. Omul zice că îi place aici. Nu poate fi luat împotriva voinței lui”, a declarat Viorel Pașca pentru Bihon.ro.
Potrivit acestuia, Aurel Popa a trecut printr-o serie de dificultăți personale, iar problemele de sănătate i-au complicat și mai mult situația.
„Tatăl lui a fost primar. A avut multe necazuri. După ce i-au murit părinții, a ajuns cioban. Dar este un om extraordinar. Acum, că are o semipareză, nu îl mai vrea nimeni”, a povestit Pașca.
Bărbatul ar fi ajuns să stea într-un dispensar medical după externarea din spital. Potrivit lui Pașca, neavând la dispoziție o ambulanță pentru transport, acesta s-ar fi deplasat cu taxiul până la medicul de familie.
„Omul stătea în dispensar, a ieșit din spital, nu i-a dat ambulanță și a mers cu taxiul la doctorul de familie. A stat la dispensar până a venit mașina să îl ia și să îl aducă la Dumbrava”, a explicat Pașca.
„Eu aici vreau să mor”
Dincolo de disputa dintre autorități și Viorel Pașca, în centrul acestei povești se află un om care spune că, în sfârșit, a găsit un loc în care se simte în siguranță.
Aurel Popa a acceptat să vorbească pentru Bihon.ro. Întrebat dacă dorește să se întoarcă în Mureș, răspunsul său a fost categoric.
„Nu mă duc de aici. Mie îmi place aici! Nu vreau să mă duc la prunci! Fata e măritată a noua oară, băiatul e agresiv și verbal, și fizic. Aici e foarte bine, e mai bine ca acasă”, a declarat bărbatul.
Aurel Popa a ajuns la Dumbrava marți seara.
Acesta susține că întoarcerea în familie nu reprezintă pentru el o soluție, invocând inclusiv violența la care ar fi fost supus.
„Eu am dat de oamenii ăștia, nu vreau să plec de aici. Nu mă duc la băiatul meu, îi bețiv, mă bate. Aici am liniște. Eu aici vreau să mor”, a spus Aurel Popa pentru Bihon.ro.
Sunt cuvintele unui om care, deși a ajuns la Dumbrava cu doar o seară înainte, spune că nu își mai dorește să plece. Un om pentru care liniștea găsită într-o casă din Bihor pare să însemne mai mult decât întoarcerea în locul din care a fost adus.
Viorel Pașca: „De ce mă mai sună să îi primesc dacă ei, de fapt, au locuri?”
Cazul lui Aurel Popa readuce în atenție situația oamenilor bolnavi, fără locuință și fără resurse financiare, care ajung în grija lui Viorel Pașca, în condițiile în care activitatea de la Dumbrava se confruntă de mai multă vreme cu probleme legate de autorizare.
Pașca spune că, în prezent, la Dumbrava se află șase persoane, dintre care trei au ajuns numai în cursul zilei de marți.
Acesta susține că Ministerul Muncii a transmis o circulară prin care instituțiilor li s-a interzis să mai trimită bolnavi la Dumbrava. Cu toate acestea, oamenii continuă să ajungă acolo, inclusiv cu sprijinul unor autorități locale.
„Mă aștept că vor veni să îi ducă pe toți. Eu am sunat de fiecare dată la 112, i-am scris ministrului să vină să îi ducă într-un loc specializat. Întrebarea este de ce mă mai sună să îi primesc dacă ei, de fapt, au locuri?”, se întreabă Pașca.
El susține că actualul cadru legislativ nu permite continuarea activității în forma în care a organizat-o timp de două decenii, iar condițiile impuse pentru autorizare ar presupune modificări majore ale imobilelor.
„Ca să intru în legalitate, trebuie să schimb tot în case, geamuri, tavan, băi. Eu nu vreau asta”, a explicat acesta.
Pașca spune că atât el, cât și soția sa figurează într-un registru care, în opinia sa, împiedică autorizarea asociației în actualele condiții.
„Nu îi vrea nimeni fără bani”
Viorel Pașca critică modul în care autoritățile gestionează situația persoanelor vulnerabile, susținând că sistemul nu oferă soluții reale pentru cei care nu au familie, locuință sau venituri.
„Ce vreau eu nu se regăsește în lege, dar asta se poate schimba foarte ușor, numai că nu se vrea”, a afirmat acesta.
În opinia sa, persoanele aflate în astfel de situații ar trebui îngrijite într-un mediu cât mai apropiat de cel familial, nu neapărat în centre rezidențiale de mari dimensiuni.
„Categoria aceasta de persoane nu cred că este ok să o bagi într-un azil. Oamenii ar trebui ținuți în case normale, cu curte și animale, pentru ca acești oameni să se simtă ca într-o familie, să se simtă integrați”, a explicat Pașca.
Acesta consideră că lipsa unor soluții adaptate nevoilor reale ale persoanelor vulnerabile este una dintre marile probleme ale sistemului.
„Ei nu pot rezolva problema și nu știu cum să o rezolve, pentru că nu știu ce înseamnă să nu ai bani și casă”, a spus acesta.
Mai mult, Pașca acuză că tocmai persoanele fără resurse financiare sunt cele pentru care se găsesc cel mai greu locuri în centrele de îngrijire.
„Ei îmi tot spun să fiu ca cei care nu acceptă bolnavii fără ajutor. De ce nu îi duc ei acolo, la azilele făcute după lege? Pentru că nu îi vrea nimeni fără bani”, a declarat el.
După două decenii în care a îngrijit persoane abandonate, Pașca spune că experiența directă cu acești oameni nu poate fi înlocuită de decizii luate exclusiv din birouri.
„Eu mă ocup de 20 de ani de acești oameni, știu exact cum trebuie lucrat cu ei. Statul ce știe dacă stă în birou? Habar n-au ei ce înseamnă să lucrezi cu acești oameni fără casă, fără bani, fără nimic”, a mai spus Viorel Pașca.
Bolnavii nu dispar printr-un ordin de ministru
Cazul lui Aurel Popa ridică întrebări care depășesc cu mult granițele unei comune sau ale unui județ. Este, de fapt, încă un exemplu al dificultăților pe care sistemul de asistență socială le întâmpină atunci când trebuie să găsească soluții pentru oamenii bolnavi, fără familie, fără bani și fără un acoperiș deasupra capului.
Cum este posibil ca un bărbat bolnav să fie transportat sute de kilometri, cu o mașină a Poliției Locale, până la Dumbrava, iar a doua zi autoritățile să anunțe că vor să îl ia înapoi? Dacă exista o soluție pentru el, de ce nu a fost găsită înainte de acest drum? Și ce s-a schimbat, oare, peste noapte?
Dar întrebarea cea mai importantă este alta: ce soluții oferă statul român acestor oameni?
Potrivit lui Viorel Pașca, Ministerul Muncii a transmis o circulară prin care instituțiilor li s-a interzis să mai trimită bolnavi la Dumbrava. Numai că o interdicție nu rezolvă problema oamenilor care nu au unde să locuiască, nu au bani și, de multe ori, nu au pe nimeni care să îi îngrijească.
Este simplu să emiți o circulară dintr-un birou. Mult mai greu este să găsești un loc pentru un om bolnav, care nu are nici venituri, nici familie dispusă să îl primească.
Dacă Dumbrava nu este o soluție acceptată de autorități, atunci care este alternativa? Unde sunt locurile din centrele specializate? Cine îi primește pe acești oameni și cine își asumă responsabilitatea pentru ei?
De peste 20 de ani, Viorel Pașca îngrijește oameni aflați în astfel de situații. Activitatea sa trebuie, desigur, să respecte legea, iar condițiile de îngrijire trebuie să fie sigure. Dar nici respectarea legii, nici interzicerea trimiterii bolnavilor la Dumbrava nu scutesc statul de obligația de a găsi soluții reale pentru persoanele vulnerabile.
Iar ministrul de resort ar trebui să poată explica nu doar de ce instituțiile nu mai au voie să trimită bolnavi la Dumbrava, ci și unde ar trebui să îi trimită și ce măsuri concrete au fost luate pentru ca acești oameni să nu rămână pe drumuri.
Pentru că, în timp ce instituțiile emit adrese, circulare și interdicții, oamenii continuă să aibă nevoie de îngrijire. Iar cazul lui Aurel Popa arată cât de complicat poate deveni traseul unui singur bolnav între instituțiile care ar trebui să îl protejeze.
Un om bolnav nu este un colet care poate fi trimis dintr-un județ în altul și recuperat a doua zi. Și nici o problemă socială nu dispare doar pentru că un ministru a semnat o circulară.
Până la urmă, statul poate interzice trimiterea bolnavilor la Dumbrava. Dar cine le oferă o alternativă?
Citiți principiile noastre de moderare aici!