În ciuda faptului că în ultimii ani a devenit evident faptul că Primăria Municipiului Oradea, prin APTOR (Visit Oradea), investește sume considerabile într-o campanie de imagine menită să facă orașul cât mai atrăgător pentru turiști, orașul continuă să se confrunte cu probleme cât se poate de jenante. Da, poate că Oradea este unul dintre cele mai răsărite orașe din România, însă civilizația locuitorilor ei lasă, pe alocuri, de dorit.
Orașul are argumente arhitecturale și peisagistice evidente, în ciuda catastrofei Ciuperca. Însă, în același timp, este la fel de evident că nu toți orădenii țin la orașul lor.
Chiar și economiile pe care le face Primăria Oradea din 2017 încoace, în privința asigurării pazei și protecției parcurilor, sunt practic de neînțeles, din moment ce taxele și impozitele locale sunt tot mai mari de la un an la altul.
În același timp, prin oraș se înmulțesc priveliști de genul tomberoanelor pline până la refuz și garnisite cu mizerii căzute pe jos, ce oferă imagini deplorabile pe suprafețe tot mai întinse.
Aruncăm, selectiv, pe jos: plastic, sticlă, carton, doză
Oradea încearcă să ofere bune practici pentru alte orașe din țară. Însă civilizația multor băștinași nu a ieșit din comuna primitivă.
Ici, chiar la bordură, o cutie de carton din care cineva și-a sorbit cafeaua. Colo, la un metru, pe scuarul dintre trotuar și carosabil, o pereche de doze de energizant golite și zvârlite acolo în batjocură față de mediul în care trăim. Nu departe, „plantat” în gardul viu, un pachet de țigări de calitate îndoielnică, probabil de proveniență ilicită. Mucurile de țigară se confundă demult cu asfaltul.
Curând, ajuns în proximitatea țarcului cu tomberoane, priveliștea ajunge să te zgârie pe ochi. Două pungi cu deșeuri aruncate dezordonat lângă țarc de vreun individ ce-și zice, pretențios, cetățean. Și, desigur, deja pe jumătate răscolite. Zdrențe ce odinioară fuseseră numite haine atârnă printre ochiurile țarcului confecționat neglijent, la comanda Primăriei Oradea. Un țarc care stă ba închis, ba deschis, după cum decid angajații salubrizorului RER Vest, care dictează și bioritmul aruncătorului de gunoi. De altfel, după perioadele în care lasă deschis țarcul, odată cu punerea lacătului trebuie să treacă o perioadă de câteva săptămâni ca riveranii să se reobișnuiască să-și aducă și cartela pentru țarc, atunci când coboară cu gunoiul. Și cum unii nu au răbdare, își așază punga lângă țarc, indiferenți la mizeria pe care o va răspândi gestul lor…
Se întâmplă în cartierul Nufărul I, încă un cartier aerisit, dacă este să comparăm cu densitatea populației din Rogerius. Tomberoanele nu lipsesc pe stradă, însă nu par să-și facă treaba. Ce-i drept, de multe ori sunt pline și mai dau și pe lângă.
Parcul-pet
Din păcate, priveliști dezolante se regăsesc și în Parcul Salca de lângă Lotus Center, un spațiu verde în care Primăria a investit masiv în ultimii ani. Oamenii se bucură de parc, iar pe spațiile verzi tăticii joacă miuțe cu tinerele lor vlăstare, fără să fie amenințați cu amenzi grosolane, pentru că, vezi Doamne, ar călca aproximativul spațiu verde. Toate bune, doar că, până să poți observa cum oamenii se simt bine în parc, într-o frumoasă zi de duminică, este nevoie să treci pe lângă tomberonul care a deșertat pe trotuarul perimetral parcului o sumedenie de ambalaje.
În același parc, amenajat în urmă cu doar câțiva ani, Primăria a imaginat un labirint verde, în care coniferele urmau să alcătuiască forme rectangulare, care să ducă vizitatorul către punctul de observație din centru. Între timp, plăpândele conifere au crescut, însă nimeni nu se grăbește să le tundă, pentru a transforma acel spațiu verde în destinația pentru care a fost gândit inițial. Odată ce ai străbătut „jungla” de molid, ajungi în spațiul circular dominat de punctul de observație ce oferă o intimitate ciudată, în acel parc lipsit de umbră. Intimitate care se confundă, practic, cu lipsa bunului-simț. Ambalaje și șervețele de tot soiul împânzesc locul, martori ai distracțiilor de prost-gust la care recurg diferiți cetățeni, la adăpostul orelor târzii, feriți de grija dimineților în care cei mai mulți dintre noi ne trezim pentru a începe o nouă zi de muncă. Sau, în cazul familiilor responsabile, o nouă zi de școală.
Primăria se autolimitează
Șeful Poliției Locale, Cristian Beltechi, deplânge, la rându-i, situația, însă afirmă că capacitățile structurii pe care o conduce sunt și ele limitate. Din cei 65 de polițiști aflați zilnic în teren de la ora 5:00 la ora 22:00, doar 12 au misiuni pe partea de Poliție Ecologică. Iar după ora 22:00, amatorii de distracții nocturne în aer liber își pot etala ignoranța fără teama de a-i trage cineva de urechi. Din moment ce, oricum, Primăria a lăsat-o mai moale cu paza parcurilor, din anul 2017 încoace. Că deh, trebuie făcut economie de undeva…
Citiți principiile noastre de moderare aici!