[eadvert]
„…-Un colț de Rai-, în care se duceau lupte aeriene, unde se murea. Atunci, de ce era -un colț de Rai-? Pentru că se trăia fericirea, aici pe pământ, de fapt în aer, a eroismului, care este, dacă se săvârșește în numele unei cauze drepte, o posibilă «cheie» de a intra înraiul vieții veșnice…” („Aviatorul”- de prof. Ioan Dărăbăneanu)
După cartea dedicată profesorului Matei Francisc, gimnast la Olimpiada de la Berlin 1936, profesorul Ioan Dărăbăneanu a lansat volumul „Aviatorul”, volum din colecția „Excelențe, erudiții, excepții”.
Lansarea cărții a avut loc la Colegiul Național „Samuil Vulcan” Beiuș, acolo unde autorul a fost un reputat și iubit profesor. Cartea este dedicată socrului său, pilotul Andrei Pop și a apărut la Editura Ecou Transilvan din Cluj, oraș în care eroul și-a petrecut copilăria și adolescența. Andrei Pop a fost urmaș de familie cu „spița clujeană ” a cantorului Mănăstirii Strâmba, Ioan Vlăduț, cu genealogie veche, scrisă de aproape două secole , cu „rădăcini” adânc înfipte în sol nobil.
El nu a fost doar aviator, ofițer al Forțelor Aeronautice Regale Române , ci și participant activ în teatrele de operațiuni al celui de-al doilea Război Mondial. Trecut în rezervă, în 1954, „scăpat” de epurarea politică și represiunea ce se aplica foștilor ofițeri regali (a fost distins cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” în grad de „Cruce de Aur”, cu întâia și a doua baretă, pentru merite deosebite), a absolvit Facultatea de Științe Naturale București (1957). Conștient că trecutul în cadrul Forțelor Aeronautice Regale Române îl va urmări, Andrei Pop va preda orfanilor de la Casa de copii Beiuș. Andrei Pop a devenit beiușean prin căsătoria cu Ilioara Odeșteanu, nimeni alta decât nepoata martirului Ioan Ciordaș. Mai exact, sora martirului, Veturia, a fost bunica maternă a Ilioarei.Datorită educației sale, a „virtuților” de poliglot, a ajuns să profeseze la catedră, în Maroc, educând și cizelând copiii continentului negru, timp de trei ani.
„Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trec iute și noi zburăm” (David ps. 90:10). Recitesc aceste ultime fraze și mă agăț de unele ziceri ce devin, întâi colac de salvare pentru a înota în apele senectuții ce par liniștite, deși sunt bântuite de curenți din neștiute adâncimi. Alte expresii, sau poate una și aceeași expresie devine trambulină, destul de înaltă pentru ca săritura să aibă suficientă forță în strădania de a pătrunde cât mai adânc în tainicele ape ale senectuții. Iată expresia „vârstă înaintată” mă provoacă spre întrebarea: înaintată, ori înaintare spre ce? La această întrebare, aviatorul-profesor Pop Andrei, aflat acum (momentul scrierii acestei cărți) la vârsta de 97 de ani «călărind» pe 98, cum spune o vorbă populară, ar răspunde fără ezitare că direcția înain-tării sale anevoioase este spre moarte, pe care o așteaptă ca pe o scăpare de povara ultimilor ani de viață”, se arată în descrierea cărții.
Andrei Pop s-a stins în 2020 la 98 ani.
Citiți principiile noastre de moderare aici!