Mâine însă poți fi pacientul care așteaptă pe un hol aglomerat, care are nevoie de o operație, de un pat liber sau de atenția unui medic aflat după mai multe gărzi și ore suplimentare. În spatele discuțiilor despre salarii și sporuri se află o problemă mult mai profundă: deficitul de personal, epuizarea celor rămași în sistem și dificultatea tot mai mare de a menține funcțională o rețea sanitară care deservește milioane de oameni.

Greva japoneză organizată în spitale este doar cea mai vizibilă expresie a unor nemulțumiri acumulate de ani de zile. Dincolo de proteste și negocieri, oamenii din sistemul sanitar vorbesc despre lipsa personalului, volumul de muncă în continuă creștere și responsabilități care, în multe cazuri, nu mai sunt reflectate nici de salarii, nici de condițiile de lucru.

O lume invizibilă pentru pacienți

Când oamenii se gândesc la un spital, se gândesc în primul rând la medici și asistente. În realitate, funcționarea unei unități sanitare depinde de o rețea complexă de profesii despre care se vorbește mai rar: infirmiere, brancardieri, farmaciști, registratori medicali, kinetoterapeuți, tehnicieni sau personal administrativ. Adriana Vladu, președintele Sanitas Bihor, spune că noua Lege a salarizării a reaprins nemulțumirile tocmai pentru că nu reflectă diferențele reale dintre responsabilități și condițiile de muncă.

„Este vorba despre noua Lege a salarizării, care nu reflectă munca noastră, a tuturor. Spre exemplu, la un medic, după noua lege a salarizării i se pot tăia circa 2.000 de lei pe lună. La un medic ATI, noua lege poate să îi taie până la 3.000 de lei pe lună. Se vorbește de sporuri foarte mici sau care nu există și care nu reflectă specialitățile acestea grele cum sunt bloc operator, ATI sau UPU”, declară lidera sindicală.

Una dintre cele mai disputate teme este cea a sporurilor acordate pentru condiții speciale de muncă. Sindicaliștii susțin că multe dintre acestea au fost eliminate sau diminuate, deși riscurile și responsabilitățile au rămas aceleași.

„Prin noua lege a salarizării s-au tăiat, din câte știu eu, 87 de sporuri. Se spune că acestea vor fi incluse în salariu și că veniturile nu vor scădea. Nu este adevărat. Nu vor fi incluse în salarii. Se tot spune că Guvernul actual a lucrat cu draftul întocmit de fostul ministru al Muncii, Florin Manole, și fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete. Nu este adevărat. Ceea ce a apărut acum pe piață este total diferit față de ceea ce am lucrat noi”, afirmă Adriana Vladu.

Ea atrage atenția că multe dintre profesiile fără de care un spital nu poate funcționa sunt aproape invizibile pentru public. O infirmieră câștigă aproximativ 3.500 de lei pe lună și are în grijă zeci de pacienți, care trebuie schimbați, igienizați și hrăniți. Un brancardier nu transportă doar bolnavii între secții, ci participă la activitatea blocului operator, manevrează aparatură și asigură aprovizionarea diferitelor compartimente. Farmaciștii poartă, la rândul lor, o responsabilitate uriașă. Numai la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor funcționează peste 80 de programe naționale care presupun contracte, materiale sanitare și raportări permanente către Casa de Asigurări de Sănătate.

„Toate trebuie să fie exacte și foarte clare. Este o mare responsabilitate pentru farmaciști față de tot ce intră în farmacia spitalului”, spune președintele Sanitas Bihor.

În aceeași categorie intră personalul din radiologie, care lucrează zilnic cu radiații ionizante, dar și kinetoterapeuții care urmăresc luni întregi recuperarea pacienților.

„Radiologia înseamnă un risc real. Toți lucrează cu radiațiile ionizante care fac parte din munca zilnică. Iar compensația este tot mai mică. Riscul nu mai este, de fapt, recunoscut”, afirmă Adriana Vladu.

Nici personalul administrativ nu este ocolit. Registratorii medicali gestionează sute de programări și documente, iar angajații din TESA lucrează cu achiziții, contracte și proceduri care trebuie verificate în detaliu.

„Eu fac parte dintr-o comisie de achiziții și trebuie să iau firmele care vin, depun documente care trebuie studiate hârtie cu hârtie, să fii atent la ce s-a cerut în caietul de sarcini și la ce oferă firma. Furnizorii fac copy-paste după ce am cerut în caietul de sarcini, dar când încep analiza documentelor văd că nu este ceea ce am cerut. Este o luptă titanică pentru tot personalul care lucrează în sistemul de sănătate”, explică lidera sindicală.

Un sistem care merge înainte deși are un minus de 27.000 de persoane

Dincolo de salarii, sindicaliștii spun că adevărata problemă este lipsa personalului și suprasolicitarea celor care au rămas în sistem.

„Ceea ce este hilar este că atunci când am fost în pandemie, toți am fost eroi, toți am salvat oameni, dar acum am uitat acele lucruri. În plus, știu de la ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, că în România avem un minus de 27.000 de cadre medicale. Aproape toți cei care lucrează suferă de burn-out. Munca s-a intensificat, pacienții sunt tot mai mulți. Noi nu putem să refuzăm niciun pacient. Nu putem să le spunem că nu avem medicamente, lenjerie pe paturi sau anestezicul necesar. Medicii trebuie să lupte zilnic, pe toate căile posibile, pentru ca pacienții să fie mulțumiți”, afirmă Adriana Vladu.

Pentru aceasta, problema nu este doar a celor care lucrează în spitale, ci a întregii societăți. Lipsa de personal și epuizarea cadrelor medicale se răsfrâng inevitabil asupra pacienților. Astăzi este ușor să privești de pe margine un protest din spitale. Mâine însă poți fi pacientul care așteaptă pe un hol aglomerat, care are nevoie de o operație, de un pat liber, de medicamente, de lenjerie curată sau de atenția unui medic aflat după mai multe gărzi și ore suplimentare.

„Nimeni nu înțelege că, la un moment dat, noi putem fi acei pacienți”, spune președintele Sanitas Bihor.

Iar problemele încep încă din perioada rezidențiatului. Potrivit sindicaliștilor, medicii rezidenți sunt obligați să efectueze o gardă plătită, dar ajung să facă și până la nouă gărzi suplimentare neplătite.

„Unde mai vedem în țara asta să muncești atât și să nu fii plătit pentru munca ta? Totul sub pretextul că ei trebuie să învețe. Păi învățatul e învățat și munca e muncă. Nu e de mirare că sunt atât de mulți medici rezidenți care clachează”, afirmă Adriana Vladu.

Ea respinge și ideea potrivit căreia medicii ar avea obligația de a rămâne în țară pentru că au studiat pe bani publici.

„Locurile bugetate sunt foarte puține în fiecare an. Între 70 și 80 la sută dintre studenți își plătesc facultatea, nu o fac pe banii statului, așa cum se spune”, susține lidera sindicală.

La toate acestea se adaugă și restricțiile privind angajările în sistemul public, care de fapt duc la o și mai mare criză de personal în sistemul sanitar.

„În decembrie anul trecut a fost dată o ordonanță conform căreia la 15 oameni care pleacă, prin pensionare sau demisie, poate fi angajată o singură persoană. Așa ceva nu este normal”, spune Adriana Vladu.

În opinia sa, multe dintre percepțiile publice despre salariile din sănătate sunt departe de realitate.

„Am auzit multe comentarii că salariul unei infirmiere este de 6.000 de lei. Poate la o secție de Unitate de Primire a Urgențelor. Poate fi de 6.000 de lei, dar acea infirmieră lucrează sâmbete, duminici, lucrează de noapte. Într-o zi normală, sunt 200-300 de prezentări în 24 de ore. Fiecare are o problemă. La fiecare trebuie să-i răspunzi și pe fiecare trebuie să o ajuți”, afirmă aceasta.

În acest context trebuie privite protestele anunțate de Federația Sanitas. Pentru sindicaliști, greva nu reprezintă cauza nemulțumirilor, ci efectul lor. În spatele revendicărilor salariale se află un sistem care funcționează cu mii de posturi neocupate, cu oameni epuizați și cu o presiune tot mai mare asupra celor care au rămas să îngrijească pacienții. În Bihor, Sanitas are aproximativ 1.460 de membri, iar la nivel național reprezintă în jur de 100.000 de angajați din sistemul sanitar.