Acolo, vineri a avut loc vernisajul expoziției „Cornul abudndenței”, eveniment realizat în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. De ce „ Cornul abundenţei”? Deoarece acesta a fost asociat mereu cu bogăţia şi cu belşugul şi a fost folosit de-a lungul timpului pentru decorarea obiectelor de lux. Luxul şi imaginea erau la fel de importante pentru nobilimea din Transilvania secolelor XVII-XVIII ca şi pentru cea de la curţile aristocratice europene şi aveau aceeaşi încărcătură simbolică, a afişării statutului social.

Cetatea Oradea a fost prin excelență un spațiu al luxului, chiar dacă acest concept a suferit anumite conotații și a avut o anumită dinamică de-a lungul timpului. Așa cum a spus istoricul Ioan Ciorba, directorul adjunct al Muzeului Orașului Oradea, bijuteriile descoperite în Cetate fac trimitere la acest loc ca spațiu al luxului, dar și atacul fulger al turcilor care erau siguri că se întorc cu o pradă bogată. „Nobilimea transilvăneană din secolul XVII nu era cu nimic mai prejos decât nobilimea din Lumea Occidentală. Nobilii din Transilvania erau în legătură cu luxul, care putea pătrunde în inima Europei, spre Oradea”, a explicat istoricul.

Luxul și lumea de dincolo

În cadrul expoziției, luxul e tratat din diverse ipostaze: în raport cu lumea de dincolo, cu divertismentul, sunt etalate mostre de arome ale luxului, dar se vorbește și despre constrângerile luxului. Cei mai pricepuți orfevrieri din Transilvania erau sașii. Sașii din Pământul Crăiesc au creat podoabe pentru generații întregi de aristocrați, etalându-și creativitatea în piese de reală frumusețe, mereu în ton cu tendințele apusene. Luxul era etalat în toate situațiile : de la paradă la vânătoare. Spre finalul evului mediu, vânătoarea devine un privilegiu aristocratic și se transformă rapid într-un sport al tenacității și bravurii masculine.„Jocul” ascunde însă și o modalitate convenabilă de etalare a echipamentului și a diverselor accesorii, din ce în ce mai complexe și mai individualizate. Carabina, pușca cu țeavă ghintuită, pușca cu țavă scurtă, unele adevărate bijuterii, sunt întreținute de maestrul de vânătoare. Sunt apoi bijuterii realizate prin tehnica emailului, aceasta fiind o veche tehnică de ornamentare prin culoare a metalului prețios. Noțiunea de email transilvan a dat naștere încă din secolul al XIX-lea unor polemici acerbe, care e originea și cui aparține această inovație tehnologică extrem de apreciată în această parte a Europei? Indiferent despre ce email e vorba, folosirea acestei tehnici a dat naștere unor adevărate opere de artă în spațiul transilvan. Finețea procedurii implică folosirea exclusivă a metalelor prețioase, mai ales a aurului. Meșterii aurari confecționau întâi, cu migală, fondul bijuteriei, creând modele geometrice sau prin îmbinarea de plăcuțe fine într-un cadru filigranat. Multe dintre bijuteriile expuse au fost descoperite în Cetatea de Baltă, în 3 sicrie din cripta bisericii reformate. Ceea ce avea să fie cunoscut ca tezaurul de la Cetatea de Baltă a fost identificat după verigheta Sofiei Kendi, soția aristocratului Melchior Bogathi. Este vorba despre bijuterii cu aplici de aur emailat, cu pietre prețioase și semiprețioase. Sabia cu teacă a marelui hatman al Poloniei Jacob Polocki , din secolul al XVIIl-lea, e o altă piesă care nu trebuie ratată. Expoziția rămâne deschisă până pe 30 aprilie 2020, iar directorul Muzeului Orașului Oradea Angelica Lupșe vă invită să o vedeți chiar și în aceste zile, complexul fiind deschis, cu excepția zilelor de 25-26 decembrie și 1, 2 ianuarie 2020.