În aceste locuri de o frumusețe feerică, unde firea întreagă pare să cânte doxologie Ziditorului, a avut loc de curând un moment de mare bucurie duhovnicească: ridicarea și așezarea crucii pe turla noii biserici. Cu toții știm că Sfânta Cruce nu este un simplu semn exterior, ci însăși pecetea biruinței lui Hristos asupra păcatului și morții, semnul identității noastre creștine și scutul nevăzut al celor ce cred cu adevărat.

În ziua de 20 iulie 2025, când Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, crucile pentru noua biserică au fost binecuvântate și sfințite în chip solemn de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, Starețul Sfintei Mănăstiri Izbuc, împreună cu un ales sobor de preoți. Rugăciunile de sfințire, înălțate cu evlavie și cântările liturgice pline de dulceață duhovnicească, au umplut văzduhul de pace și de bucurie cerească, iar credincioșii prezenți au simțit cum harul lui Dumnezeu se revarsă peste acest loc binecuvântat.

Așezarea crucii pe biserică este un semn că lucrarea ziditoare de aici se află sub binecuvântarea și ocrotirea Domnului. Ea strălucește acum pe înălțimea turlei, asemenea unei făclii care își revarsă lumina peste satele și cătunele din jur, vestind tuturor că Hristos este cu noi „până la sfârșitul veacurilor”. Totodată, ea cheamă la rugăciune, la liniștire și la întoarcerea inimii către cele cerești pe toți cei ce pășesc pragul acestui colț de rai din Apuseni.

Cadrul natural al schitului, cu frumusețea sa nepământeană, se unește acum și mai deplin cu frumusețea cea duhovnicească. Pădurile înalte, izvoarele limpezi și liniștea muntelui se împletesc cu cântarea clopotelor și cu strălucirea crucii,

 

făcând din acest loc un adevărat popas de lumină și mângâiere pentru sufletele obosite de grijile vieții.

Prin această lucrare de înfrumusețare și desăvârșire a Bisericii, Schitul Vârtop își pecetluiește menirea de altar viu în inima munților, loc unde Dumnezeu coboară între oameni și unde oamenii urcă, prin rugăciune, către Dumnezeu. Crucea de pe turlă este și un îndemn tăcut, dar puternic, de a purta fiecare dintre noi crucea vieții cu răbdare și nădejde, știind că prin ea vine și biruința.

Astfel, zilele de la începutul noului an bisericesc vor rămâne înscrise în istoria acestui schit ca un moment de referință, un popas de bucurie și de binecuvântare. Prin rugăciunile Sfântului Ilie, prin grija ierarhului meleagurilor bihorene, Preasfințitul Părinte Sofronie, prin osteneala Preacuviosului Părinte Stareț Mihail și a întregii obști monahale, dar mai ales prin dragostea credincioșilor, Biserica Schitului Vârtop își continuă drumul de zidire, așezată sub semnul Crucii, spre a deveni loc de sfințire și mântuire pentru mulți.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Advertorial CH 26488