Şcoala are datoria de a oferi tinerilor o educație politică minimă și instrumente de gândire critică, într-un moment marcat de ascensiunea extremismelor? Va încerca să dea un răspuns spectacolul „Cancel-arie”, semnat de dramaturgul Mihaela Michailov, cofondatoare a Centrului de Teatru Educațional Replika și profesoară la UNATC „I.L. Caragiale”. Premiera va avea loc la 2 octombrie, la Sala Transilvania a Teatrului Regina Maria. Producția este pusă în scenă de Renata Teodora Cule și Ștefan Dogaru, regizori studenți la masteratul de Regie al Facultății de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, alături de o distribuție formată din studenți actori și absolvenți ai UBB, dar și din membri ai trupei Iosif Vulcan a Teatrului Regina Maria.

Textul, scris special pentru această co-producție, este rezultatul unui amplu proces de documentare: interviuri, discuții și analiză de presă. Firul narativ urmărește cazul unei profesoare de filosofie acuzată de mama unui elev că ar face politică la cercul ei opțional. Acțiunea se construiește pe două paliere: cancelaria, unde are loc confruntarea dintre profesoară și restul corpului didactic, respectiv directoare și inspector, și „exteriorul”, care aduce în scenă viața personală a profesoarei, femei de serviciu, elevi, dar și spectre ale unor autori canonizați aflați în dialog cu scriitoare marginalizate de istoria literară.

Regizoarea Renata Teodora Cule vede în text o reflecție asupra responsabilității școlii de a oferi tinerilor un spațiu de gândire politică, într-un moment în care societatea devine tot mai polarizată.

„Spectacolul la care lucrăm, după textul Mihaelei Michailov, pune în lumină, printre altele, o temă pe cât de relevantă în zilele noastre, pe atât de puțin problematizată: importanţa educației politice în școli. Cred că, atunci când societatea în care trăim tinde să devină tot mai polarizată, e important să discutăm despre capacitatea și responsabilitatea școlii de a crea un cadru de reflecție politică pentru tineri. În același timp, consider că este necesar să fim conștienți de obstacolele pe care le poate întâmpina școala în această misiune, venite deopotrivă din interiorul și exteriorul ei. Michaela Michailov ne spune povestea unei profesoare de filosofie care consideră că toate întrebările elevilor ei merită un răspuns, chiar dacă e dat în contextul politic nepotrivit”.

Nepregătiţi şi vulnerabili

Regizoarea mărturisește că își dorește ca spectacolul să arate cum un eveniment tulburător, menit să dezbine, poate deveni, dimpotrivă, un prilej de apropiere și înțelegere reciprocă.

„Eu vreau să spun povestea unui episod din istoria noastră recentă care, deși nu unic, ne-a luat prin surprindere și ne-a reamintit cât de nepregătiți și vulnerabili suntem, pentru câte mai avem de luptat și câte mai avem de învățat. Vreau ca acest spectacol să fie despre cum un eveniment care aduce cu el instabilitate, menit să ne sperie și dezbine, poate deveni motivul pentru care să începem să ne ascultăm, să ne înțelegem și să ne acceptăm unii pe alții. În special într-un context în care omul simplu, fie el părinte, profesor sau elev, devine victimă a unor decizii care se iau în absența sau fără consimțământul lui informat”, precizează Renata Teodora Cule.

Coregizorul Ștefan Dogaru vorbește despre cele două straturi ale montării: pe de o parte, tema extrem de actuală a politicii în școală, cu întrebările ei incomode, dacă elevii au nevoie să discute despre politică și dacă acesta este un rol pe care ar trebui să și-l asume școala; pe de altă parte, forța pe care o are un eveniment neprevăzut de a schimba, pe termen lung, felul în care privim relațiile cu ceilalți, prieteni, colegi, rude sau străini.

„Pentru mine, spectacolul la care lucrăm are două straturi principale. Primul pune în discuție o temă super-actuală și deosebit de delicată: politica în școli. În abordarea acestei teme, textul scris de Mihaela Michailov vine cu niște întrebări la fel de actuale și delicate: ce înseamnă să faci politică la școală? E bine sau nu e bine să faci politică la școală? Au elevii nevoie să vorbească despre politică la școală? E asta o nevoie de care ar trebui să se ocupe școala? Au întrebările astea un singur răspuns valabil sau depinde de context? Sunt niște întrebări care pe mine mă intrigă și mă fac de fiecare dată când trecem prin text la repetiții să mă gândesc și să chestionez lumea în care trăiesc, dar și să văd mai bine vulnerabilitățile sistemului educațional. Al doilea strat pe care îl simt în ce lucrăm e reprezentat de puterea cu care un eveniment neașteptat poate să schimbe radical felul în care privim lumea pentru mult timp după producerea lui, dar și de consecințele cu care acest eveniment vine la pachet, consecințe care se răsfrâng asupra relațiilor interumane și asupra modului în care ne raportăm la ceilalți, fie ei prieteni, colegi, rude, străini”.

O educație politică necesară

Dincolo de dezbaterea etică – dacă este sau nu potrivit „să faci politică” la catedră – echipa de creație își propune să ridice întrebarea dacă elevii de liceu ar trebui să dobândească un minimum de educație politică și instrumente de gândire critică, într-un context marcat de crize și de ascensiunea diverselor extremisme.

„«Istoria itinerantă a literaturii e politică!» sau «Fără politică în școală!» sunt două dintre replicile – cred eu – reprezentative pentru universul textului Mihaelei Michailov. «Cancel-arie!» este rezultatul unui proces lung de documentare (interviuri, discuții, știri), scris special de Mihaela pentru această co-producție. Din perspectiva mea ca asistent de regie, mi se pare că spectacolul își propune să chestioneze dacă e bine sau nu, etic sau nu, «să facem politică» în școli. Mai degrabă, dacă elevii ar trebui să dețină un minimum de cunoștințe politice, instrumente de gândire critică, într-un context marcat de crize și diverse extremisme politice care iau amploare”, punctează asistentul de regie Ștefan Mihai.

Textul oferă, așa cum îl descrie Ștefan Mihai, un tablou concentrat asupra a ceea ce se întâmplă azi în liceele din țară și asupra riscurilor pe care lipsa unei programe actualizate le poate genera pentru generația tânără: „Per total, universul dramaturgic oferă un close up asupra ceea ce se întâmplă azi în liceele din țară, asupra pericolului extremismelor politice si consecințelor pe care le pot avea raportate la niște elevi de liceu, care, din cauze care țin de sistem sau programă neactualizată, nu au încă acces la o educație politică necesară azi”.

Din distribuţia spectacolului fac parte: Maria Elena Morar (Profa de filosofie), Victor Muntean (Proful de mate, Elev, Ioan Slavici), David Constantinescu (Proful de istorie, Titu Maiorescu), Georgia Căprărin (Profa de română, Femeia de serviciu 3, Mătușa profei de filosofie), Maialgesa Dat (Profa de fizică, Elev, Sofia Nădejde), Ciprian Ciuciu (Profu de religie, Jurnalist 1, Unchiul profei de filosofie, Mihai Eminescu), Alexandra-Ioana Harapu (Profa de engleză, Jurnalistă 2, Elev, Cella Serghi), Cristiana Bândilă/Duncan McKee (Prof/ă de sport, Jurnalist/ă 3, Sora/Fratele profei de filosofie, Elev, Hortensia Papadat-Bengescu/I.L. Caragiale), Mirela Lupu (Femeia de serviciu 1, Mama profei de filosofie), Anca Sigmirean (Femeia de serviciu 2, Cristina Atanasiu), Mara Solomon (Femeia de serviciu 4, Elev, Hortensia Papadat-Bengescu/I.L. Caragiale), Anda Tămășanu (Directoarea), Petre Ghimbășan (Inspector, Tatăl profei de filosofie, Ion Creangă)

Scenografia îi aparține Oanei Cernea, iar asistența de regie este semnată de Patri Ile și Ștefan Mihai.