Filarmonica de Stat Oradea oferă publicului meloman programul intitulat „Concert de răscruce” în data de 14 mai, de la ora 19:00, avându-l ca invitat pe pianistul german Stefan Arnold. Andrej Vesel va dirija orchestra în prima audiție absolută a lucrării Simfonia a V-a, „Sinfonia Breve ” de Werner Schulze, urmând Simfonia nr. 45 („Simfonia Despărțirii”) de Joseph Haydn, Concertul pentru pian nr. 1 de Ludwig van Beethoven și Galántai táncok (Dansurile din Galanta) de Zoltán Kodály.

Werner Schulze, compozitor, muzician și poet austriac, a fost până în anul 2014 profesor la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena, unde a și înființat și condus Centrul Internațional Armonic. În creația sa se regăsesc lucrări pentru orchestră: 5 simfonii și 5 lucrări scenice, precum și lieduri, muzică de cameră și studii.

În ceea ce privește cercetarea științifică, Werner Schulze a semnat cinci publicații proprii și peste 100 de articole în antologii și a susținut peste 200 de conferințe în întreaga lume. Temele principale abordate de Schulze în cercetarea sa sunt: Platonismul pitagoreic, teologia filozofică, teoria arhitecturală și teoria muzicii. În calitate de scriitor, Schulze este autorul unor drame, povestiri și poezii. De asemenea, a fost distins cu diferite premii în domeniul compoziției: cinci premii la concursuri, șase premii de încurajare și recunoaștere și în plus, două distincții în domeniul științific și una în domeniul artelor spectacolului.

Orchestra Filarmonicii orădene va interpreta în premieră absolută „Sinfonia Breve”, op. 40, scrisă după tiparul clasic, cu patru părți. Lucrarea este compusă „În spiritul lui Joseph Haydn”, fiind în strânsă legătură cu o simfonie tipică de Haydn, cu Simfonia KV 550 de Mozart și cu Simfonia nr. 5 de Schubert.

În program va urma Simfonia nr. 45 în fa diez minor de Joseph Haydn, intitulată și Simfonia despărțirii, una dintre cele mai cunoscute simfonii ale lui Haydn și probabil cea mai frecvent interpretată din prima jumătate a simfoniilor sale. Lucrarea este datată cu anul 1772, iar manuscrisul se află la Librăria Națională Széchényi din Budapesta.

În 1772, Joseph Haydn lucra sub patronajul prințului Nikolaus I Esterházy la palatul de vară al familiei, unde muzicienii orchestrei au fost nevoiți să rămână mai mult decât era planificat, departe de casele lor din Eisenstadt. Dorind să se întoarcă la familii, aceștia i-au cerut ajutorul lui Haydn. În loc să discute direct cu prințul, compozitorul a transmis subtil mesajul prin această simfonie în care, spre final, instrumentiștii părăseau scena unul câte unul, stingându-și lumânările. Gestul a fost înțeles, iar a doua zi muzicienii au primit permisiunea de a pleca acasă.

Instrumentiștii părăsesc scena în ordinea următoare: oboiul 1 și cornul 2, fagotul, oboiul 2 și cornul 1, contrabasul, violoncelul, viorile (exceptându-i pe cei doi menționați) și viola. Pe măsură ce muzicienii pleacă, sunetul orchestrei devine din ce în ce mai slab. Finalul este un „anticlimax” interpretat de obicei într-un pianissimo foarte delicat

În partea a doua a programului va fi interpretat Concertul pentru pian nr. 1 în Do major, Op. 15 compus de Ludwig van Beethoven în 1795 și revizuit cinci ani mai târziu. Partitura a fost publicată în anul 1801 la Viena și dedicată Prințesei Anna Louise Barbara Odeschalchi, elevă a lui Beethoven.

Cu toate că această lucrare este notată ca primul său concert de pian, compozitorul a mai avut două încercări de a compune pentru pianul solist: în 1784 a scris un concert pentru pian în Mi bemol major, dar care nu a fost publicat niciodată, iar mai târziu Concertul pentru pian nr. 2, care însă a fost publicat în 1801, după Concertul nr. 1, de aici și confuzia numerotării.

La pian se va afla pianistul german Stefan Arnold, un muzician apreciat pentru expresivitatea, sensibilitatea și tehnica uluitoare cu care își construiește discursul sonor. S-a format în centre muzicale de prestigiu precum Würzburg, Hanovra, Salzburg și Berlin, unde a studiat cu personalități marcante ale pedagogiei pianistice. S-a remarcat încă de la începutul carierei prin rezultate excepționale obținute la concursuri internaționale, desfășurate la Dublin, Bonn, Senigallia, Salzburg și altele, distincțiile obținute confirmându-i performanțele artistice deosebite.

Activitatea sa concertistică s-a extins pe marile scene ale Europei și nu numai, fiind invitat în numeroase capitale culturale și implicat în turnee în Asia și America.

Dincolo de cariera interpretativă, Stefan Arnold este implicat și în formarea noilor generații de muzicieni, activând ca profesor la Universitatea de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena și susținând cursuri în colaborare cu instituții de prestigiu din Europa.

Seara se va încheia cu Galántai táncok (Dansurile din Galanta), o lucrare orchestrală, compusă de Zoltán Kodály în anul 1933, inspirată din folclorul maghiar.

A compus Dansurile din Galanta pentru a celebra cea de-a 80-a aniversare a Societății Filarmonice din Budapesta, dedicând lucrarea prestigioasei orchestre. El însuși a dirijat-o în premieră în 23 octombrie 1933, conducând orchestra maghiară amintită.

În partitura originală, Kodály a adus câteva explicații cu privire la originea melodiilor populare pe care se bazează lucrarea: „Galánta este un oraș mic, pe drumul dintre Viena și Budapesta, cunoscut mai ales ca punct comercial. Compozitorul și-a petrecut acolo șapte ani din copilăria sa. Pe vremea aceea exista în oraș o trupă faimoasă de țigani care a dispărut între timp. Muzica lor a reprezentat prima „sonoritate orchestrală” pe care a auzit-o compozitorul în copilărie. Strămoșii acestor țigani erau deja cunoscuți chiar și în urmă cu o sută de ani. În jurul anului 1800, în anumite cărți de dansuri din Ungaria, publicate la Viena, apărea și o muzică preluată de la țiganii din Galánta.” Astfel, tradiția veche maghiară a fost păstrată, iar Kodály s-a inspirat din aceste cărți vechi, pentru a scrie muzică orchestrală cu tentă folclorică. Majoritatea pieselor folosesc stilul dansului „verbunkos”, care a fost inițial un dans de recrutare, dar a devenit ulterior un dans tradițional maghiar la începutul secolului XIX.