Considerat unul dintre cei mai influenţi psihologi români, Daniel David este profesor de Ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, director fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie de la UBB, adjunct professor la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA, şi director pentru cercetare al prestigiosului institut Albert Ellis Institute, New York, SUA.

În cadrul proiectul cultural „Tipografia de Idei”, conferința „Muzeul modern. Reper, sens, identitate.” pe care a susținut-o vineri în parcul Muzeului Ţării Crişurilor a pus spre dezbatere rolul pe care o instituție muzeală modernă îl are în societate. Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor – Complex Muzeal.

Dialogul a avut ca punct de plecare definiţia muzeelor, care s-a schimbat foarte mult în ultimii 25 de ani. În 24 august 2022, ICOM (Consiliul Internaţional al Muzeelor) a oferit o nouă definiţie a muzeelor: „muzeul este o instituţie non-profit, permanentă, aflată în slujba societăţii, care cercetează, colecţionează, conservă, interpretează şi expune patrimoniul material şi imaterial”. Până aici cadrează cu definiţia din 2003. Dar mai departe spune: „deschis publicului, accesibil şi incluziv, muzeul susţine diversitatea şi sustenabilitatea. Muzeele acţionează şi comunică în mod etic, profesionist şi cu participarea comunităţii, oferind experienţe variate de educaţie, agrement, reflecţie şi împărtăşirea cunoştinţelor”.

[eadvert]

Daniel David spune că practic se întâmplă ce s-a întâmplat şi în educaţie. „Că ne place sau nu ne place, hai să recunoaştem că în perioada comunistă şi chiar după, în zona preuniversitară dar şi universitară învăţământul era cam centrat pe profesori şi pe şcoală. Curiculum era făcut după ce credea profesorul că trebuie să facă, tot ce ştia el… Apoi a venit ideea de învăţământ centrat pe student şi pe elev. Ce înseamnă? Focalizat pe student înseamnă că până la urmă trebuie să văd dacă actul educaţional îşi atinge scopul în mintea celor cărora li se adresează. Adică, degeaba predau extraordinar de bine – şi eu cred că am predat extraordinar de bine – dacă studenţii mei nu dobândesc competenţele după ce le-am predat”.

La fel, spune psihologul, se întâmplă şi la muzeu. Funcţia cheie a acestuia este cercetarea, colectarea, conservarea, expunerea, dar trebuie să se asigure că aceste informaţii legate de istorie, ştiinţă şi de artă ajung în mintea oamenilor.

„Informaţiile pot ajunge în mintea oamenilor dacă sunt implicaţi şi parte din comunitatea muzeului, altfel degeaba! Iar acest lucru dacă se poate să îl faci, să îl faci într-o logică de entertainment, adică oamenii când dobândesc informaţii, să se simtă şi bine. Eu nu spun că e uşor. Eu sunt dintre cei care întotdeauna mă revolt când îi aud pe unii profesori care spun că funcţia şcolii este să îi facă pe elevi fericiţi. Nu vă supăraţi, funcţia şcolii nu este să îi facă pe elevi fericiţi, că nu de aia s-au creat şcoli. Funcţia şcolii este să transfere competenţe. Dacă poţi face acest lucru şi într-un context în care în acest proces elevii sunt fericiţi, aşa trebuie să faci. Să recunoaştem că uneori nu o să fie fericire. Uneori învăţarea de competenţe înseamnă efort şi stres. Dacă înveţi tabla înmulţirii nu ai cum să o faci vesel, bucuros. Cam la fel se întâmplă şi aici. Nu spun că totdeauna trebuie să fie entertainment, dar când transferăm acele cunoştinţe date de istorie, sau de prezent, de ştiinţă şi artă, dacă o putem face astfel încât oamenii să simtă că este un proces în care se şi bucură, aşa trebuie făcut”, spune Daniel David.

„Cultura nu se reduce la artă”

Psihologul consideră că muzeele noastre au o problemă, încă neavând a doua componentă a definiţiei foarte bine dezvoltată.

„Consider că nici selecţia valorilor actuale nu şi-o asumă suficient de tare în zona ştiinţei. În zona artei şi a istoriei, da. Dar parcă ştiinţa nu face parte din cultură, nu ştiu dacă observaţi lucrul ăsta. Cumva, noi definim cultura mai degrabă într-o variantă de valori estetice, o legăm mereu de artă, ceea ce este un lucru bun. Dar cultura nu se reduce la artă! Cultura implică şi ştiinţă. Fizică, chimie? Da! Cultura trebuie să implice fizică, chimie, biologie… Că ăsta este motivul pentru care ai oameni aparent culţi, dar care sunt analfabeţi sub aspect ştiinţific şi încep să creadă tot felul de aberaţii în lumea în care trăim. Oameni cu profil cultural cunoscut şi apreciat să zicem în zona artistică sau zona culturală definită estetic. Eu din ce am văzut şi din discuţiile pe care le-am avut cred că aici aplicaţi definiţia modernă. Dar din păcate acest model nu este larg răspândit”, apreciază Daniel David.

Gabriel Moisa a amintit, plecând de la experienţa sa de mulţi ani în ceea ce priveşte activitatea muzeală, şi de rezistenţa la schimbare, caracteristică de fapt generală a societăţii româneşti. Mentalităţile se schimbă cel mai greu, inclusiv în rândul muzeografilor. Aplicând în prezent noua definiţie a muzeelor dată de ICOM, asta înseamnă interacţiunea cu publicul – lucru demonstrat de Muzeul Ţării Crişurilor – Complex Muzeal mai ales prin proiectul „Tipografia de idei”. Instituţia muzeală trebuie să fie incluzivă, „publicul trebuie să devină muzeograf”, spune managerul, să fie prezent la activităţile muzeului care trebuie să fie cât mai complexe şi pentru toate categoriile de public. La finalul dialogului celor doi, Daniel David a răspuns câtorva întrebări venite din partea publicului.