Macaraua a fost proiectată și realizată de compania belgiană Sarens, în cursul anului 2018. Cea mai mare macara din lume, Sarens SGC-250, poreclită „Big Carl”, a fost construită într-un singur exemplar, cu o arhitectură specifică, fiind amplasată pe o bază circulară, care se poate roti pe șinele care au aceeași formă. Acest aspect permite o distribuție mai bună a greutății, punctul de sprijin central fiind pe o șină, iar cel de balast pe cealaltă. Porecla de „Big Carl” provine de la Carl Sarens, fondatorul companiei care a construit macaraua. Datorită felului în care a fost construit, utilajul poate ridica greutăți de până la 5.000 de tone, a relatat piataauto.md.

Sebastian Sonea, originar din Oradea și bucureșteanul Romulus Andrei s-au stabilit în Marea Britanie, unde cei doi lucrează pe șantierul unei viitoare centrale nucleare, fiecare în tură separată. Atunci când unul își încheie programul, celălalt îi preia locul, asigurând astfel o continuitate în desfășurarea lucrărilor.

Drumul spre „Big Carl”

Sebastian și Romulus au lucrat împreună la o companie care are ca activitate închirierea macaralelor pe senile. În cadrul unor lucrări, cei doi români au intrat în contact cu o firmă numită EDF, unde, în luna noiembrie al anului 2024, aceștia au fost angajați. Compania le-a oferit câte un post în Hinkley Point C, unde deja existau 52 de macarale turn, precum și numeroase macarale pe senile. Sebastian povestește că, în acel moment cei doi și-au dat seama „că suntem operatori buni și am investit în multe traininguri și calificări, ulterior ne-a fost propusă (de către companie – n.red) oportunitatea să lucrăm la Big Carl”.

Pentru operarea unei macarale de calibrul Sarens, operatorii au nevoie de certificări precum CPCS A02B pentru macara cu șenile de peste 10 tone, CSCS pentru protecția muncii sau Safety critical medical (examinarea medicală). „Ulterior, pentru Big Carl, Sarens face traininguri separate pentru macaralele din seria SGC”, a spus orădeanul.

Sebastian a susținut că responsabilitatea verificării utilajului este al operatorului, indiferent că este vorba despre „Big Carl” sau o altă macara. Operatorii sunt implicați în partea de verificare și operare a motoarelor (spre exemplu, verifică nivelul antigelului, uleiului de motor, uleiul hidraulic sau al vaselinei). În funcție de defecțiunile care pot apărea pe parcurs, compania are mecanici pentru partea de software, pentru partea hidraulică, dar și pentru partea de motoare convenționale.

„O dată verificat utilajul și constatat că nu prezintă niciun risc, poate fi utilizat în parametrii normali și în diagrama lui de lucru. Singurul risc care poate apărea este în cazul în care lifting attachment (tradus – accesorii de ridicare) este utilizat incorect, fapt care poate duce la ruperea chingii de exemplu. Situații riscante pot apărea și în cazul în care aceste componente (accesoriile de ridicare – n. red) sunt utilizate în mod eronat pentru configurația folosită sau sunt scoase din funcțiune. Lanțurile și echipamentele de ridicare (crane attachments) nu sunt responsabilitatea operatorului. În cazul unei mici erori, trebuie intervenit cu scopul protecției utilajului, pentru a ocoli necesitatea reparațiilor ample”, a explicat Sebastian.

O zi obișnuită la serviciu

Sebastian a explicat că a avut emoții, a simțit că „ne apropiem de „vârful piramidei”, însă, odată ce s-a familiarizat cu Big Carl, s-a simțit stăpân pe utilaj. Astfel, orădeanul susține că o dată ce a reușit să se obișnuiască cu „detaliile tehnice, nu am mai simțit diferența dintre un crawler crane (macara șenilată) de 500 de tone și „Big Carl”.

Bărbatul spune că unul dintre momentele în care a avut cele mai mari emoții a fost când a ridicat capacul reactorului nuclear, care cântărea 245 de tone și l-a așezat la locul lui.

Pentru a ajunge la serviciu, Sebastian merge cu mașina personală până în parcarea autorizată Hinkley Point C, care se află în Bridgewater. De aici, este preluat de un microbuz, care îl lasă la șantierul centralei nucleare.

„În Hinkley Point se trece printr-un filtru de securitate similar cu cele din aeroporturi, unde oamenii sunt verificați pentru orice ar fi potențial de arma albă. După aceea, suntem preluați de un alt autobuz, care duce muncitorii în Est sau Vest, eu merg spre est. Odată ajunși la șantier, ne schimbam în PPE (echipamentele de muncă corespunzătoare) și merg să iau cheile de la macara, care se predau după testarea cu aparatul etilotest, care trebuie să aibă rezultat negativ”, a mai povestit orădeanul.

Mai departe, operatorii ajung într-o cameră de ședințe, unde are loc instruirea zilnică cu privire la activitatea pe care urmează să o desfășoare angajații. În cadrul acestei ședințe, operatorii sunt informați și despre posibilele defecțiuni rămase nereparate din tura precedentă.

De la birou la construcții

Orădeanul a povestit pentru reporterul Jurnalului bihorean că, înainte de a se muta în Anglia, a lucrat la birou, în cadrul unei companii din Parcul Industrial.

„Am absolvit Facultatea de Știinte Economice, astfel, nu mi-a fost ușoară trecerea în domeniul construcțiilor. Tinerii care vor să vina în UK trebuie să aibă o anumită atitudine față de lucrul cu utilajele”, este sfatul lui Sebastian.

În cazul lui Sebastian, nu situația financiară l-a motivat să se mute din România. Bărbatul a decis să se mute pe insulă deoarece părinții lui erau stabiliți în Anglia.

„Am venit în vizită și nu m-am mai întors în România, pentru că mi-a plăcut ce am văzut aici, în Anglia. Mi-a plăcut mentalitatea oamenilor, respectul care îți este acordat în societate, la locul de muncă, în sistemul sanitar, până și în trafic, diferența dintre Anglia și România este de la cer la pământ. În România mă întorc doar când sunt în concediu”, a mai adăugat orădeanul.

Bărbatul este de părere că s-ar întoarce în Oradea, însă susține că, „pentru mine, nu este momentul ideal să mă întorc în România.

„Da, mă gândesc și mi-ar face plăcere să mă întorc. Ador Oradea, de fiecare dată când plec din oraș simt că mi se frânge inima. De curios, chiar am luat legătura cu două companii orădene de macarale, însă, din păcate, o companie mi s-a părut neserioasă, iar cea de-a doua companie mi-a sugerat să le trimit pe mail un CV, dar încă nu am făcut acest lucru”.