La Casa Darvas-La Roche au fost marcaţi cei 149 ani de la nașterea marelui artist român al secolului XX, Constantin Brâncuși, printr-un simpozion moderat de criticul de artă Ramona Novicov, la care au participat sculptorii Marius Vesa și Árpád Deák, respectiv ceramista Márta Jakobovits. Simpozionul a debutat cu o scurtă prezentare a artei lui Brâncuși, expunerea fiind făcută de către Ramona Novicov.

„Brâncuşi a fost un fenomen excepţional, nu doar pentru arta românească, ci pentru tot ce înseamnă limbaj artistic modern. El a avut şi şansa să se afirme într-un context în care întreaga Europă era bulversată, căutând noi repere, pregătindu-se într-un fel pentru cataclismul primului război mondial, care era neclar dar ameninţător la orizont”, spune Ramona Novicov, care a amintit că Brâncuşi a căutat absolutul expresiei artistice, fiecare operă a sa reprezentând un pas către esenţă.

Criticul de artă a explicat faptul că Brâncuși lucra cu lumina, nu doar cu lemnul sau piatra, înglobând energia în liniile rafinate ale lucrărilor sale, opera sa fiind o continuă luptă cu gravitația.

Ramona Novicov spune că Brâncuși a ajuns la simplitate printr-un profund proces de esenţializare până când a ajuns la forma pură: „Simplitatea este complexitatea rezolvată”. O lucrare fundamentală a lui Brâncuşi este Coloana infinitului, operă dedicată eroilor căzuți în Primul Război Mondial, un simbol al axei lumii, al legăturii dintre pământ și cer, „coloana recunoștinței fără de sfârșit”.

Pentru a păstra vie memoria lui Brâncuşi, criticul de artă aminteşte importanţa familiarizării cu opera sculptorului şi interacţiunea directă cu lucrările sale: „Ca să înțelegi lucrările lui, trebuie să cunoști drumul pe care l-a parcurs între satul gorjean în care s-a născut și marile centre artistice ale lumii.” Importante sunt şi expoziţiile, întâlnirile culturale şi evenimentele educative, pentru a păstra vie memoria geniului.

„Sculptura românească până la el nu prea exista. N-au existat sculptori români care să execute acele proiecte monumentale, erau aduşi din altă parte, gata formaţi. El de fapt se formează într-un mediu academist până la urmă, şi datorită calităţilor sale, studiază în altă parte, într-un mediu mai avansat, la Paris, cu burse. El învaţă la Paris şi duce până la specializare moul lui academic de a se exprima în sculptură, evadând cumva din influenţa rodiniană. O duce până la nivelul lui Rodin şi îşi dă seama că nu are rost să se mai ocupe de acel tip de sculptură. El evadează prin acele lucrări cunoscute cum sunt Sărutul, sau chiar Supliciul. Ca şi paşi formali observăm acele ovoide care se tot repetă la nesfârşit aproape, le regăsim în aproape toate lucrările sale, mai compacte, mai alungite, pe orizontală, pe verticală, căpătând tot felul de metafore şi denumiri”, a punctat la rândul său Marius Vesa.

Sculptorul Marius Vesa şi-a prezentat lucrările sale cu tema „Praguri”, plecând de la Poarta Sărutului. Árpád Deák a vorbit despre experienţa lui senzorială la ansamblul de la Tg. Jiu, despre felul cum a simţit efectul „Brâncuşi”.

Întâlnirea a continuat cu discuţii cu publicul legate de impactul operei lui Brânucuşi asupra artei contemporane, despre viziunea artistică a sculptorului şi influenţa sa aspupra noilor generaţii.