Drama orădeanului obligat să-și părăsească locuința din Podgoria: „Am pierdut casa și apoi câinele”

 

Casa în care investise toată tinerețea, locul care îi definea familia, munca și identitatea, a devenit nesigură. Eugen a fost nevoit să o părăsească. La scurt timp, unul dintre câinii săi a murit otrăvit, chiar în brațele lui.

„Când mi s-a spus că trebuie să las totul în urmă și să plec, am refuzat să cred. Nu conștientizam. Exact acum, când ar fi trebuit să ne bucurăm de ce am construit, rămâneam doar cu datoriile”, a declarat Eugen Gergely pentru Bihon.ro, într-un interviu exclusiv.

Mutarea s-a făcut peste noapte. Dintr-o casă construită în ani, cu planuri pentru viitor, familia a ajuns să trăiască în chirie, cu strictul necesar: „În câteva ore, o viață întreagă s-a redus la câteva bagaje”.

Un vis care începe în copilărie

Casa din cartierul Podgoria nu a fost o alegere întâmplătoare. Pentru Eugen, acel loc a fost un vis încă din copilărie.

„Mergeam cu părinții la pescuit, apoi cu cortul, pe malul opus al Crișului Repede. Admirasem mereu casele de acolo. De la 5–6 ani mi-am spus că voi lupta până când voi avea acel loc”.

A reușit în 2013, când a cumpărat terenul printr-un credit ipotecar. A urmat construcția, pas cu pas, economiile, munca de zi cu zi, planurile făcute cu grijă: „Totul era făcut de la zero, pe gustul nostru”.

Unul dintre cele mai puternice momente a venit de la fiul său, Andy.

„Avea patru ani când m-a întrebat: «tati, tu ai făcut casa asta?». După ce i-am explicat etapele, mi-a spus: «îmi place foarte mult casa asta. Mulțumesc că ai făcut-o pentru noi»”, povestește Eugen.

Serile de vară erau liniștite. Familia stătea lângă apă, copilul se juca aport cu câinii, iar aceștia recuperau mingea din râu. „Era momentul în care simțeam că tot efortul a meritat”.

Primele semne și degradarea accelerate

Primele fisuri serioase au apărut la sfârșitul lunii noiembrie. Inițial, au fost puse pe seama așezării naturale a construcției. Apoi situația s-a agravat. Terenul a început să se taseze, gardurile au cedat, iar casa s-a înclinat. Momentul de cotitură a fost descoperirea avariei majore la rețeaua de apă administrată de Compania de Apă Oradea. O scurgere adâncă, ascunsă sub carosabil, a suprasaturat solul.

„Mi s-a explicat în termeni științifici ce se întâmplă cu pământul când trece de punctul critic de umiditate. Apa a spălat nisipul și pământul fin. S-au produs tasări și rupturi sub casă, sub terasă, sub trotuare și garduri”, adaugă orădeanul.

Întrebarea care revenea obsesiv era dacă locuința mai poate fi salvată. Răspunsul specialiștilor a fost unanim și dureros.

„Nu! Casa nu va mai putea fi adusă niciodată la planeitate. În cel mai bun caz, se poate încerca stoparea evoluției daunelor. Cum a fost, nu va mai fi niciodată…”, spune proprietarul casei afectate.

În urma ședinței Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Bihor din această săptămână, coordonat de prefectul Marcel Dragoș, proprietarului i s-a recomandat oficial să părăsească imobilul. Riscul pentru siguranța familiei era prea mare.

„Era greu de acceptat că nu putem opri ce se întâmplă. Simțeam că mă afund în nisipuri mișcătoare”, mai spune Eugen.

Primăria municipiului Oradea a pus la dispoziție o locuință de urgență, însă familia a găsit temporar sprijin și în mediul privat. Nimic nu putea însă înlocui sentimentul de „acasă”.

Câinii familiei, otrăviți după evacuare: „Cel mai drag mi-a murit în brațe”

La câteva zile după ce casa fusese practic condamnată, a urmat o nouă tragedie. Câinii familiei au început să se simtă rău. Sângerări, dificultăți de respirație. Diagnosticul a fost clar: intoxicație cu raticide. Motivul: după ce gardurile casei s-au rupt în urma alunecărilor de teren, câinii mâncaseră otrava lăsată în grădina vecinilor.

„Cel mai drag câine mi-a murit în brațe, în seara aceea”.

Pentru cățelușa Minnkota, în vârstă de doar doi ani, otrava a fost fatală. În aceeași noapte, Eugen Gergely a fost nevoit să îi pregătească singur sicriul, urmând ca a doua zi să o îngroape în pădure, într-un loc luminat de soare, la rădăcina unui stejar.

În aceeași zi, Eugen s-a întors în casa care nu mai era sigură, doar pentru a lua lucrurile strict necesare: „Stăteam pe canapea, cu lumina aprinsă. Nu eram bun de nimic. Era un coșmar tot ce se întâmpla. Ar fi trebuit să împodobim bradul, nu să facem bagaje”.

Vinovăție, neputință și întrebări fără răspuns

Pentru Eugen, câinii nu erau simple animale de companie, iar pierderea Minnkotei a venit cu un sentiment de vinovăție greu de dus. „Nu mă pot ierta că nu a supraviețuit. Simt că trebuia să observ mai devreme”.

Sprijin a existat — din partea familiei, vecinilor și a unor reprezentanți ai autorităților locale. În același timp, relația cu Compania de Apă Oradea a fost una tensionată.

„Au încercat să minimalizeze avaria și să spună că nu există legătură cu distrugerea casei, deși probele indicau contrariul”. Eugen este convins că situația ar fi putut fi evitată. „Dacă se făceau verificări periodice la căminele de apă. O astfel de avarie este ca o carie: netratată, duce la pierderea definitivă”. În prezent, familia locuiește temporar în altă parte. Urmează expertize tehnice, costuri juridice și un drum lung. „Pentru a merge mai departe, trebuie în primul rând să fiu puternic psihic”.

Mesajul său pentru cititori este unul clar:

„ Celor care nu au trecut prin această experiență vreau doar să le transmit să solicite autorităților verificarea periodică a utilităților publice, chiar dacă aceștia îi vor percepe drept reclamanți, întrucât o avarie de genul acesta este ca o carie: netratată, evoluează și duce la complicații, până la pierderea definitivă a dintelui”.

Cum poți ajuta

În urma pierderii locuinței, Eugen Gergely și familia sa se confruntă cu cheltuieli majore: expertize tehnice, costuri juridice, chirie temporară și tratamente veterinare. Orice sprijin financiar poate face diferența într-un moment în care refacerea nu înseamnă reconstrucție imediată, ci șansa de a merge mai departe. Cei care doresc să ajute pot contribui prin donații, fiecare gest fiind un pas real spre stabilitate și speranță. Sprijinul comunității contează!

Cont bancar pentru donații:

Nume beneficiar: Eugen Gergely

IBAN: RO20BTRLRONCRT0209832801

Banca: Transilvania