Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că, în situațiile vizate de decizia sa, casele de pensii trebuie să valorifice informațiile din adeverințele emise de angajatori sau de instituțiile care dețin legal arhivele acestora.

Hotărârea vine în urma unor interpretări diferite ale legislației privind recunoașterea perioadelor lucrate în condiții speciale. Printre categoriile vizate se numără angajații care au desfășurat activități specifice în industria cărbunelui, inclusiv în exploatările miniere și în termocentralele care utilizează acest combustibil.

Pentru activitatea desfășurată până la 1 aprilie 2001, carnetul de muncă rămâne unul dintre principalele documente utilizate pentru stabilirea vechimii și a încadrării în grupele de muncă.

În cazul în care informațiile din carnet sunt incomplete sau nu reflectă încadrarea avută, persoanele interesate pot obține adeverințe de la fostul angajator ori de la deținătorul legal al arhivei. Acestea trebuie să fie întocmite pe baza documentelor existente din perioada respectivă.

Pentru anii lucrați după 1 aprilie 2001, stagiul de cotizare este determinat, în principal, din declarațiile transmise de angajatori către sistemul public de pensii.

Recunoașterea adeverințelor nu înseamnă că acestea sunt exceptate de la orice control. În cazurile prevăzute de lege, casele teritoriale de pensii pot cere documentele justificative pentru a verifica dacă încadrarea într-o grupă de muncă a fost făcută legal.

Dacă sunt descoperite nereguli sau nu sunt puse la dispoziție actele solicitate, perioada în cauză poate fi considerată stagiu de cotizare în condiții normale.