Regula este prevăzută în legislația privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, după modificările aduse în ultimii ani. Pentru persoanele care lucrează pe cont propriu, însă, accesul la acest drept presupune ca acestea să fie asigurate pentru concedii și indemnizații.

Faptul că o femeie desfășoară o activitate independentă nu înseamnă automat că beneficiază de toate tipurile de concedii medicale.

Pentru persoanele care nu au un raport de muncă și vor să fie acoperite de sistemul concediilor și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate există posibilitatea încheierii unui contract de asigurare cu casa de sănătate. Casa Națională de Asigurări de Sănătate precizează că persoanele care nu au raporturi de muncă și nu obțin venituri dintr-un contract individual de muncă sau dintr-un raport de serviciu se pot asigura în acest sistem pe baza unui astfel de contract.

Prin urmare, pentru o antreprenoare, PFA sau altă persoană care obține venituri din activități independente, primul lucru de verificat este existența calității de asigurat pentru concedii și indemnizații. Nu trebuie confundată această asigurare cu simpla calitate de asigurat în sistemul de sănătate.

Concediul de risc maternal are un scop diferit de concediul de maternitate. El intervine atunci când activitatea desfășurată prezintă riscuri pentru sănătatea femeii însărcinate, a femeii care a născut recent sau a celei care alăptează.

Cât se poate primi

Legislația privind protecția maternității enumeră printre factorii care pot reprezenta riscuri inclusiv anumite condiții fizice de muncă, manipularea unor greutăți, vibrațiile, zgomotul, temperaturile extreme, efortul fizic sau anumite substanțe și procese de lucru.

În cazul unei salariate, mecanismul presupune mai întâi identificarea riscului și încercarea de a adapta condițiile sau programul de lucru ori de a o muta temporar la un alt loc de muncă fără riscuri. Dacă aceste măsuri nu pot fi aplicate, poate interveni concediul de risc maternal.

Pentru persoanele care lucrează independent, aplicarea dreptului trebuie privită însă prin prisma regulilor speciale din OUG nr. 158/2005, care extinde dreptul la concediu și indemnizație de risc maternal și asupra anumitor persoane care nu se află într-un raport clasic de muncă.

Indemnizația de risc maternal este stabilită la 75% din baza de calcul prevăzută de OUG nr. 158/2005. Spre deosebire de alte tipuri de concedii medicale, concediul și indemnizația de risc maternal se acordă fără condiție de stagiu de asigurare. Plata este suportată integral din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Asta înseamnă că lipsa unei perioade minime de contribuție nu blochează, în sine, acordarea dreptului, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de legislație.

Este însă importantă diferența dintre lipsa condiției de stagiu și lipsa asigurării. Faptul că legea nu cere o anumită perioadă minimă de contribuție nu înseamnă că orice persoană care desfășoară activități independente primește automat indemnizația.

Concediul de risc maternal poate fi acordat integral sau fracționat, însă durata totală nu poate depăși 120 de zile. Certificatul medical este eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist, în condițiile prevăzute de legislație.

Concediul de risc maternal nu poate fi suprapus cu celelalte concedii prevăzute de OUG nr. 158/2005.

Prin urmare, cele 120 de zile reprezintă o limită maximă, nu o perioadă acordată automat oricărei beneficiare. Durata efectivă este stabilită în funcție de situația medicală și de condițiile prevăzute de lege.

Un drept diferit de concediul de maternitate

O altă confuzie frecventă este asocierea concediului de risc maternal cu concediul de maternitate.

Sunt două drepturi distincte. Concediul de maternitate, destinat sarcinii și perioadei de lăuzie, are în mod obișnuit o durată totală de 126 de zile și o indemnizație de 85% din baza de calcul.

Concediul de risc maternal are un alt scop: protejarea sănătății femeii sau a copilului atunci când continuarea activității în anumite condiții reprezintă un risc.

De aceea, nu este vorba despre o alternativă la concediul de maternitate, ci despre o măsură distinctă de protecție, care poate interveni înaintea acestuia, în condițiile stabilite de legislație.

Pentru o antreprenoare sau o persoană care lucrează pe cont propriu, situația trebuie analizată în mai mulți pași:

• dacă are calitatea necesară pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;
• dacă este acoperită printr-un contract de asigurare, atunci când acesta este necesar;
• dacă situația medicală și condițiile concrete de desfășurare a activității justifică un concediu de risc maternal;
• ce documente medicale sunt necesare;
• care este baza de calcul pentru indemnizație;
• unde trebuie depuse documentele pentru acordarea și plata drepturilor.

CNAS confirmă că persoanele care nu sunt salariate se pot asigura pentru concedii și indemnizații printr-un contract încheiat cu casa de asigurări de sănătate la care sunt luate în evidență ca persoane asigurate.

De ce contează această prevedere pentru antreprenoare

Pentru o salariată, protecția maternității este construită în jurul relației cu angajatorul: modificarea condițiilor de muncă, schimbarea temporară a locului de muncă sau, dacă acest lucru nu este posibil, acordarea concediului de risc maternal.

În cazul unei femei care lucrează pe cont propriu, problema este diferită. Nu există un angajator care să îi poată schimba postul sau programul. De aceea, accesul la indemnizația de risc maternal este legat de sistemul de asigurări sociale de sănătate și de îndeplinirea condițiilor specifice pentru persoanele care desfășoară activități independente.

Reglementarea este relevantă mai ales pentru femeile care au construit o activitate economică în nume propriu și pentru care întreruperea muncii în perioada sarcinii poate însemna, în lipsa unei protecții sociale, pierderea temporară a veniturilor.

Înainte de solicitarea concediului, este importantă verificarea situației individuale la casa de asigurări de sănătate și, după caz, cu un specialist în legislația muncii sau fiscalitate, deoarece dreptul și documentele necesare depind de forma concretă în care este desfășurată activitatea.