Guvernul a aprobat acordarea unor ajutoare de urgență în valoare totală de 3.078.112 lei pentru cele 65 de persoane relocate în centre private din Alba, Hunedoara și Sibiu. Banii sunt destinați cheltuielilor cu asistența, îngrijirea, cazarea și masa, pentru o perioadă de până la șase luni.
În mesajul său, Viorel Pașca pornește de la această sumă și întreabă de ce un astfel de sprijin nu ar putea fi acordat și altor persoane fără adăpost.
„Care este diferența dintre un om fără adăpost de la Dumbrava și o altă persoană fără adăpost de pe stradă? De ce pentru unul se acordă suma respectivă și pentru celălalt, nu?”, întreabă Pașca.
El susține că, dacă persoane care dorm pe străzi ar fi preluate și duse într-un centru privat, statul nu ar acorda automat aproximativ 8.000 de lei lunar pentru îngrijirea fiecăreia.
„Dacă mâine primesc licență și iau oameni de pe stradă, îmi va da statul bani?”
O altă întrebare ridicată de Pașca vizează autorizarea. Acesta amintește că una dintre criticile aduse activității de la Dumbrava a fost lipsa autorizării ca serviciu social.
„Credeți că dacă mâine primesc licență și autorizație de funcționare și iau de pe străzi persoane fără adăpost, îmi va da statul 8.000 de lei lunar pentru fiecare dintre aceste persoane? Nu”, afirmă el.
Pașca susține că Dumbrava nu a fost gândită niciodată ca un azil privat și că acesta este unul dintre motivele pentru care nu și-a dorit transformarea activității într-un astfel de serviciu.
„La Dumbrava am îngrijit persoane fără adăpost, fără familii sau abandonate de acestea și majoritatea fără niciun venit”, spune el.
În opinia sa, diferența fundamentală este că oamenii de la Dumbrava nu plăteau pentru cazare și îngrijire.
„Niciodată nu a fost și nu va exista vreo taxă pentru a fi îngrijit la Dumbrava”, afirmă Pașca.
„Am vrut să le ofer case, nu să fac un azil”
Viorel Pașca spune că scopul activității de la Dumbrava a fost acela de a le oferi persoanelor vulnerabile un loc pe care să-l considere casă, nu de a crea o afacere.
„Nu mi-am dorit niciodată să funcționez ca un azil privat, ci am vrut să ofer acelor oameni case de locuit în care aceștia să-și trăiască ultima parte a vieții ca într-o familie”, afirmă el.
Pașca amintește și de activitățile organizate pentru beneficiari: excursii, ieșiri la restaurant, meciuri de fotbal, ștrand, pescuit, picnic, cinematograf sau bowling.
„Câte azile private cunoașteți care primesc persoane fără venituri, după care le duc în excursie, la Dunăre, la Peștera Urșilor, la restaurant, la meci de fotbal, la ștrand, la pescuit, la picnic, la cinematograf, la bowling?”, întreabă acesta.
El precizează că nu face referire la toate centrele private și admite că există azile care oferă condiții foarte bune, însă susține că autorizarea nu garantează automat o calitate superioară a îngrijirii.
Pașca respinge și ideea că activitatea de la Dumbrava ar fi fost una profitabilă.
„Dacă Dumbrava ar fi fost o afacere, unde sunt banii?”, întreabă el.
Acesta susține că banii găsiți în conturile sale, ale asociației sau la domiciliu proveneau din donații și afirmă că, potrivit calculelor făcute în timpul anchetei, aceștia ar fi acoperit costurile de îngrijire pentru aproximativ o lună și câteva zile.
„Dumbrava nu a fost și nu va fi niciodată o afacere”, spune Pașca.
În același timp, el afirmă că, în cei aproximativ 20 de ani de activitate, nu a luat casele sau averile persoanelor îngrijite.
„Niciodată în douăzeci de ani nu am luat casa ori averea vreunui bolnav”, susține acesta.
Afirmațiile lui vin în contextul în care ancheta privind activitatea de la Dumbrava este în continuare în desfășurare, iar acuzațiile formulate de anchetatori nu reprezintă o stabilire definitivă a vinovăției.
„Dacă statul mai dorește ca Dumbrava să funcționeze, va găsi soluții legale”
Pașca respinge și ideea că lipsa autorizării ar fi fost motivată de dorința de a evita controalele autorităților.
„Cum se face că la Dumbrava au fost inspectori de peste tot și au fost primiți de fiecare dată fără probleme?”, întreabă el, enumerând Poliția, DGASPC, ITM, DSVSA și Protecția Consumatorilor.
El susține că inclusiv persoane care au lucrat la Dumbrava și care au fost criticate pentru lipsa calificării lucrează în prezent în centre private autorizate.
Pașca susține că experiența acumulată în cadrul proiectului Dumbrava ar putea fi valorificată în continuare în sprijinul persoanelor fără adăpost.
În finalul mesajului său, Viorel Pașca lasă deschisă posibilitatea reluării activității de la Dumbrava, dar spune că acest lucru trebuie făcut într-un cadru legal.
„Dacă statul român mai dorește ca Dumbrava să funcționeze, va găsi soluții legale”, afirmă Pașca, precizând că există discuții în acest sens și că urmează întâlniri cu reprezentanți ai autorităților.
El spune că, dacă activitatea va fi reluată, obiectivul va rămâne același: oferirea unui adăpost persoanelor fără familie, fără locuință și fără posibilitatea de a se întreține singure.
„Nu doresc să funcționez ca un azil care percepe taxă, care să ia casele oamenilor, în care să nu aibă acces săracul și nenorocitul”, afirmă Pașca.
Pentru acesta, cele peste 3 milioane de lei alocate acum pentru îngrijirea celor 65 de persoane readuc în discuție o întrebare mai largă: cum poate statul să asigure, pe termen lung, o soluție pentru oamenii fără familie, fără venituri și fără locuință care ajung să trăiască pe străzi?
„Dumbrava nu a fost și nu va fi niciodată o afacere”, își încheie Viorel Pașca mesajul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!