Bucurie și lumină în casele a zeci de familii din cătunele izolate ale Munților Apuseni. O nouă acțiune caritabilă și de suport a semenilor derulată de membrii Asociației „West Alpine Off Road”. Și-n acest an, oamenii de la West Alpine Off Road au ajuns la vârstnicii sau persoanele vulnerabile care locuiesc în satele izolate din Bihor.

[eadvert]

În urmă cu o lună, membrii ONG-ului au fost într-o acțiune de identificare a persoanelor nevoiașe din zona montană a județului Bihor. Apoi, cu sprijinul Profi România, au oferit lucrurile de care acești oameni au nevoie.

În acest demers de identificare a oamenilor s-a alăturat și Primăria comunei Bulz.

„Am reușit! A fost a 10-a ediție a Campaniilor Umanitare West Alpine Off Road în Munții Apuseni! O Campanie Umanitară aniversară, desfășurată pe parcursul a două zile, în care am reușit să aducem, alături de Profi, bucurie și lumină în casele a zeci de familii din cătunele izolate ale Munților Apuseni. Mulțumim tuturor membrilor West Alpine Off Road care au făcut posibilă și această Campanie Umanitară și care, prin munca și devotamentul lor, reușesc de atâția ani să facă din pasiunea lor un act de bunătate și generozitate! De asemenea, mulțumim Primăriei Comunei Bulz, care ne-a ajutat să descoperim aceste cazuri deosebite. Sunteți minunați”, este mesajul președintelui Asociației West Alpine Off Road, Cornel Doble jr.

Vârstnicii și oamenii aflați în situații dificile au primit alimente neperisabile și obiecte de uz personal și general, precum: produse de igienă, baterii de diferite dimensiuni, lantern, pelerine de ploaie, cizme de cauciuc, dar și alte lucruri de care au nevoie.

„Dacă am apucat a ne naște aici, așa am fost. Am trăit și trăim cum putem. Iarna toarcem, lucrăm prin casă. Iarna, la fân, la cartofi, la vaci. Facem cum putem. Ne bucurăm că oamenii ăștia minunați ne-au vizitat și ne fac sărbătorile mai frumoase”, a spus o bătrânică, surprinsă torcând de membrii Asociației West Alpine Off Road.

„O fost de n-am mâncat”

Vârstnicii s-au bucurat de vizita primită. Unora dintre ei li s-au luminat ochii când au văzut oameni noi, în timp ce alții s-au bucurat de mâncarea primită. Unii dintre ei au mărturisit că au fost zile întregi în care nu au mâncat nimic.

„Știui precis că vine cineva străin. Serios, vă spui clar. Am visat astă noapte. Am vrut să-i spun la muierea mea. Dar am zis că nu zic nimic până nu vin. Mi-am zis că tare mi-ar plăcea să ne mai ajute cu daruri oamenii aceia. Mulțam! Doamne ajută-vă și să vă ajute Dumnezeu să ajungeți și la iarnă, când omătul e mare. Să știți că atunci când ziceți la Dumnezeu să vă ajute, vă ajută. Eu am credință. Să vă dăie Dumnezeu sănătate și să trăiți, să îmbătrâniți către sută. Eu am avut bunică la Horea, 100 în capăt a trăit. 100 de ani. Da, aia nu a fost bolnavă în viața ei. În ziua în care a murit, într-o duminică dimineața, s-a gătat un unchi să meargă la biserică. A mâncat de prânz și i-a zis unchiului meu: «unde vrei să mergi, Dumitru». «Vreau să merg la biserică, mamă» i-a zis unchiu. Și bătrâna i-a răspuns: «Nu vă duceți, că eu plec de aici». Și s-a pus în pat și cu aceie vorbă a fost. Da, la 100 în capăt. Așa o fost. Vedeți degetul ăsta? Ce înseamnă? Așa sunt io. Ascultă-mă, io și trei zile n-am mâncat. Trăiesc greu, dar nu mă las”, a spus un alt vârstnic ajutat în campanie.

„Asta ni-i viața! Amarul, dragostea de lucru, de țară nu prea, că nu ne iubesc ăștia. Că dacă și-ar iubi poporul, ne-ar iubi ca părintele pe copil. Ne avem unul pe altul. Mâine poimâine ne-om îngropa unul pe altul. TIneret nu-i, că se duc prin străinătate. Ce-om face?”, se întreabă un nenea.

„Facem ce putem, dar vezi, sunt ani mulți. Nu am făcut rele nimeni, nu am furat. Așa se zice, că dacă faci bine, îi mere în Rai. Nu ne-am gândit că o să ajungeți pe aici. Am tot vorbit și ziceam: că bine ar fi de ați mai veni pe aici. Ce cumnecade sunteți Să vă ajute Dumnezeu!”, a spus tanti Lenuța, invitându-i pe vizitatori să mănânce din puținul lor.

„Hai, să facem ceva să mâncați! Doamne, Dumnezeule, nu vă lăsăm până mâncați. Haideți, în casă. De nu puteți să vă întoarceți, rămâneți peste noapte să dormiți la noi”, a mai adăugat ea.

Și cumsecade sunt ei, acești oameni care i-au primit pe ei, pe oamenii grăbiți de la oraș, ca și cum le-ar fi lipsit.

Emoția vizitării bunicilor pe la căsuțele lor din Apuseni, dar și contactul cu realitatea concretă în care-și duc viața anumite persoane din satele izolate din această zonă, dragostea pentru natură și pentru off road, sunt doar câteva dintre motivele pentru care această campanie a ajuns la a X-a ediție.

„Pentru noi campania aceasta este și o deschidere a inimii, prin care ne alimentăm cu dragostea cu care Dumnezeu lucrează prin oameni, și nu numai, atunci când ne propunem să facm bine și să fim aproape de semenii noștri mai puțin norocoși decât noi”, a cochis Cornel Doble jr.

Pentru ei, oamenii izolați din Apuseni, important e însă că au o bucată de pâine, o bucată de brânză sau de mămăligă, lemne și pacea pentru care le rabdă pe toate. Câți oameni își trăiesc viața precum ei? Cu case așezate deasupra lumii, cu zile de primăvară în care nu contează ce e dincolo de munți?