Fericiți că se revăd, exuberanți, la fel de frumoși ca atunci când s-au cunoscut la liceu, însă mult mai înțelepți, gojdiștii generației 1972 și-au dat întâlnire la statuia lui Emanuil Gojdu, acolo unde au depus semnul prețuirii lor, jerbe de flori.
Așa cum se întâmplă în astfel de momente, întâlnirea a prilejuit, dincolo de bucuria revederii, momente de aduceri aminte, dar și ocazia de a-și dezvălui planurile de viitor. Generația 1972 a CN „Emanuil Gojdu” e una care a scris istorie și care mai are încă multe file de completat. E o generație care a dat oameni cu cărți impresionante de vizită la nivel local, național și internațional. Din generația 1972 fac parte printre alții: profesorul universitar Dorel Găină, poetul Gheorghe Vidican, inginerul Dorin Halbac, prim solistul Operei maghiare din Budapesta – Hertz Péter, arhitectul Horia Iuonaș, care trăiește la New York, patronul Pigalle – Ioan Jecu, comisarul Forențiu Simionescu, profesor doctor Florian Hava, fostul director al Școlii Gimnaziale „Dacia”, probabil cel mai performant director de școală, fostul prefect, senator și deputat Florian Serac – actualul șef al SCT Felix, distinsa soție a milionarului Cornel Tăbăcaru, fiică a celebrului scriitor și jurnalist Stelian Vasilescu și nu în ultimul rând, Eugenia Abrudan, o doamnă care se ocupă an de an de organizarea întâlnirii. Provocați să vorbească despre profesorii care le-au marcat destinele, exponenții generației 1972 au mărturisit că ar fi nedrept să spună doar niște nume.
Liceenii
„Probabil că 99% dintre profesorii CN «Emanuil Gojdu» din acel moment erau personalități în adevăratul sens al cuvântului”, ne-a explicat poetul Gheorghe Vidican.
Nonconformistul universitar Dorel Găină a venit pregătit să imortalizeze momentul revederii având la gât ceea ce constituie una dintre mărcile sale înregistrate: un adevărat arsenal de fotografiat. Pasiunea pentru fotografie îl urmărește din 1970, când mărturisea că a fotografiat la Oradea o expoziţie chinologică, prima din România acelui timp. Din acel moment a avut probleme în a avea suficiente clişee, preocupat fiind mereu ca aparatul să fie întotdeauna la el. Nu a fotografiat momentul pe care l-a povestit cu umor, în care spune că a rămas corigent la matematică, împreună cu fostul său coleg, Eugen Teofil Oroianu, prof. univ. la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii a USAMV Cluj-Napoca. „Trăim bucuria că suntem aici după 49 de ani și tristețea celor plecați”, ne-a spus prof. univ. Dorel Găină, care fascinează cu instalațiile sale de câte ori expune la Oradea. Aducerile lor aminte au ceva din parfumul romanului „Corigent la limba română”, al lui Ion Minulescu.
Mereu tânăr și cu verbul la el, poetul Gheorghe Vidican, membru al Uniunii Scriitorilor, și-a amintit cu umor cum a reușit performanța de a rămâne corigent la sport, chiar dacă era component al echipei naționale de volei tineret. Cu umor a povestit Gheorghe Vidican și momentul în care a suportat consecințele unei exmatriculări de trei zile. „Exmatriculările presupuneau studiu la bibliotecă timp de trei zile, pentru ca împricinații să nu o ia pe alte cărări”, a spus ing. Dorin Hălbac. „După o petrecere de nuntă la dirigintele nostru, Talianu, am început și noi să ne distrăm, să vedem cine sare mai sus. Săream și ne agățam de steagul partidului, până l-am rupt. Au urmat trei zile de exmatriculare. Studiu la bibliotecă…” , și-a amintit Gheorghe Vidican. Poetul a rememorat și un moment mai puțin amuzant probabil, acela în care au trebuit să dea explicații la Securitate. „Am vrut să lansăm o revistă: «Linie dreaptă». Eram niște copii. Am vrut să facem concurență revistei «Țara visurilor noastre». Nu știu de ce s-au speriat cei de la Securitate atât de tare. Revista nu a mai apărut niciodată”, și-a amintit Gheorghe Vidican. Revista nu a mai apărut, însă în urmă cu câteva zile, la Budapesta, multipremiatul poet a lansat volumul „Ochii hăituiți de trădare”. Ar putea fi un volum care se înscrie în seriile de succes semnate de Gheorghe Vidican: „Dimineaţa din pumni” (Editura Aureo, Oradea, 2014), nominalizat la premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2014; „Ochi hăituiţi de trădare” (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2015), câștigător al premiul special „Gheorghe Ardeleanu” al Festivalului Internaţional de creaţie literară pentru nevăzători „Paşii profetului”, mai 2016; „3D” (CFR Edizioni, Italia, 2015) antologie de autor româno-italiană, 2003 – 2013, câștigător al premiului I la Festivalul Internaţional de Poezie „Don Luigi di Liegro”, Roma, Italia, aprilie 2016 şi locul IV la Festivalul Internațional de Poezie Morlupo Citadella Poesia 2016, Roma, Italia, decembrie 2016, secțiunea A – traducere din literatura europeană în limba italiană, premiul special pentru promovarea literaturii române în spațiul italian la ediția a XXI-a la „Zilele Revistei Convorbiri Literare” Iași.
Personalității
Din generația Gojdu 1972 face parte și basul Hercz Péter, devenit solist al Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca anul 1981, urmând ca peste 11 ani să devină prim solist al aceleiași instituții. Din anul 2010, Hercz Péter a devenit liber profesionist și s-a stabilit Budapesta, unde s-a dedicat catedrei, predând canto. Este cunoscut pe scenele internaționale încă din anul 1990, când a susținut o serie de spectacole de operă și concerte la New York, Viena, Budapesta, respectiv în țări precum Italia, Elveția, Germania, Grecia, Iugoslavia, Olanda, Belgia, Spania. A apărut alături de nume celebre ale scenei lirice, precum Nicolae Herlea, Corneliu Murgu, Ludovic Spiess, Valentin Teodorian, Alexandru Agache, Sherrill Milnes, Elena Obraztsova, Alessandra Marc, Kurt Rydl, Theo Adam, Siegfried Jerusalim.
Chiar dacă lipsește din fotografia de grup de la statuia lui Emanuil Gojdu, Florian Serac este cel care a jucat în acest an și rolul de gazdă. Petrecerea s-a dat la Băile Felix, la un hotel cu staif din stațiunea pe care fostul prefect de Bihor, senator FSN și deputat PDSR, o conduce azi. La întâlnirile precedente, acest rol l-a jucat un al gojdist din generația 1972, Ioan Jecu, fostul director de la Callipso, patron al Cofetariei Pigalle și al Restaurantului Colors Ziga-Zaga.
Căsătorită cu primul milionar român
Prezență discretă, distinsă la întâlnire, transpirând eleganță prin toți porii, Alina Tăbăcaru, soția multimilionarului Cornel Tăbăcaru, s-a arătat foarte fericită să-și revadă colegii cu care s-a fotografiat atât la statuia lui Gojdu, cât și la petrecere.
Doamna Tăbăcaru, prezentă mereu în paginile ziarelor, a sărbătorit anul trecut 40 de ani de căsătorie, povestind că din cauza pandemiei, după aproape 6 luni, ea și soțul ei au reușit să ajungă în Canada, din Costa Rica, repatriindu-se cu un avion special. Cuplul locuiește 6 luni pe an în Canada, unde sunt cetățeni, iar alte 6 luni în Costa Rica. Cornel Tăbăcaru este primul român declarat milionar. Se întâmpla în 1991. A început afaceri cu sucuri tech, sfătuindu-se cu soția sa, Alina. Azi se bucură de averea estimată la un moment dat la 60 de milioane de euro, fiind o prezență constantă în studiourile de televiziune.
Cuplul Alina și Cornel Tăbăcaru are două fiice – Catinca (38 ani) și Ștefana (30 ani). Catinca este curator de artă și a absolvit Dreptul la Universitatea Duke din Carolina de Nord. S-a căsătorit recent în SUA, cu medicul stomatolog Jamil El Hallak.
Ștefana locuieşte la Londra și a lucrat pentru revista „Vogue”, alături de celebrul creator de modă Jimmy Choo. A studiat la şcoli de prestigiu, iar apoi a debutat în modă cu propria colecţie. Alina și Cornel Tăbăcaru sunt unii dintre preferații revistelor, mai ales după ce a apărut informații că ar fi singurii români de pe replica Titanicului și că au rezervat cea mai luxoasă cabină.
Cei doi au fost într-o croazieră ocazionată de 100 de ani de la scufundarea Titanicului, alături de alți 3.500 de pasageri, participanți la “Titanic Memorial Cruises”. Cu acel prilej, cuplu a trebuit să aibă ținute speciale, rochia de bal a Alinei Tăbăcaru făcând parte din „dress cod”. Alina Tăbăcaru vine dintr-familie în care cultura a fost a doua religie. Distinsa doamnă este fiica regretatului om de litere, scriitor, poet, jurnalist, critic de teatru şi animator cultural, Stelian Vasilescu.
„Întâlnirile generației 1972 au de fiecare dată și un scop caritabil, în sensul că banii strânși la fiecare întâlnire sunt donați unei fundații: Fundația Mihai Neșu, la Dumbrava, la așezământul lui Viorel Pașca, la Amia – Suflet de copil”, ne-a spus doamna Eugenia Abrudan.
Trimite articolul
XMi-a plăcut aia cu ,,soție de milionar”,uar la capitolul realuzări ,,croazieră in jurul lumii”o fi fost in ceva clasă specială care te pregătea pentru asa ceva?P.S. mi se pare că sotul ,,distinsei absolvente”e individul care s-a imbogatit din sucuri cancerigene la dozator
Jumatate din articol vorbeste numai de fam. Tabacaru. Probabil sponsorul de baza al intalnirii, dar si al celui care a scris articolul. Nimic rau in asta! Felicitari d.lui Tabacaru! Vorbeste bine si la TV. Mie imi place!
-
Sucurile erau Tec, nu “tech”. Mi le amintesc, nu au trecut nici 30 de ani. Bineinteles ca singurul ingredient natural era apa, dar nu cred ca erau mai otravitoare decat produsele megacorporatiei care produce si spirt sanitar si apa “plata”.
Intre cei cu ,,staif” se ascund si cei care au format plebea,care si-au dus existenta anonim fara sa fie pomeniti in articol. Trist!
@ Eros Ligia …toate intalnirile astea sunt pritocite de cei care au ”reusit”…de la femei maritate cu milionari (ca sa nu folosim alte expresii), tot felul de eroi locali, emigranti de preferat, pt ca ”acolo”nu i cauta nimeni, patroni, care duc greul tarii si academicieni trecuti venind la nostalgii, ei neavand mai nimic de studiat…restul, anonimii tai, au fost si vor ramane acolo unde i-a pus viata, adica la locul lor, fara sa deranjeze, fara fotografii de grup, fara statui…
Fam Tabacaru felicitari dar totusi modestia nu v-at strica pe nimeni nu intereseaza care unde si cu cine s or casatorit plozii. Poate era mai bine sa platiti un articol in care sa va amintiti si de fostii colegi care sunt la Dumnezeu acuma .
Da. Articolul nu e rău.
Totuşi … am transpirat de atâta râs,la un moment dat, când am citit că o distinsă doamnă prezentă la întâlnirea foştilor gojdişti ,transpira şi dumneaei de mama focului la acea întâlnire.
“Prezență discretă, distinsă la întâlnire, transpirând eleganță prin toți porii…”
Poate emana eleganță prin toți porii… sună altcumva.
In rest , articolul e bun.
-
Articolul ar fi trebuit sa fie despre absolvenții 72 ..nu…soția milionarului nu a sponsorizat..a participat ca toți ceilalți colegi și nu a dorit aceasta publicitate ieftina …adevărații sponsori au fost alti colegi inimosi..si sufletul întâlnirii o colega care de ani de zile întreține acest grup minunat..intradeva,într-adevăr, nimeni nu intereseaza alte amănunte decit faptul ca un grup de colegi doresc sa se întâlnească si sa se bucure de ei,de viata pe care încă o trăiesc de succesele artiștilor promotiei..adta este de fapt subiectul articolului..si de faptul ca la aceste întâlniri se hotaresc diferite modalități de donații pentru cei in nevoie din Oradea..Despre adta trebuia sa scrie ziatista…despre oameni cu inimi mari..nu despre milionari,afaceristi,politicieni..toti cei de la intilnire sintem simpli absolvenți ai unei generații de gojdisti..cinste noua si sa ne revedem sănătoși la cea de-a 50 aniversare..