Ienei- Bradu: Între gazon şi scenă

Aşa povesteşete Mircea Bradu despre
începuturile frumoasei sale pretenii cu
Emeric Ienei. Se întâmpla
în urmă cu peste 50 de ani, iar de atunci
„Imi mi-a strivit cu prietenia lui uriasă
…toată existenţa”. Totul a început
de la un meci de fotbal. Era la „vârsta
viselor” când Mircea Bradu credea că
dragostea pentru fotbal îl poate transforma
într-o stea pe gazon. Alături de alţi
prieteni şi-a pus în cap să bată
„Viitorul” ,pe atunci Naţionala de
Juniori. Ajuns la Bucureşti şi-a dat seama
că la „Viitorul” jucau mari valori şi
a decis pe loc să se dea drept gazetar. Chimia dintre
ei a funcţionat s-au întâlnit, s-au
întrebat de unde vin. „Am spus: Servus, Srevus
şi aşa am rămas toată
viaţa”. Deşi nu s-au îndepărat
la propriu niciodată, marţi s-au regăsit
între coperţile unei cărţi pe care o
semnează împreună. Emeric Ienei care se
întreabă shakespearean „A fi sau a nu fi
antrenor”, un domn cu o eleganţă în
mers şi ţinută de parcă ar fi
pregătit tot timpul să meargă la un
spectacol. Şi Mircea Bradu, omul de teatru care a
iubit actorii ca pe fraţii lui, dar care şi-a
însuşit ceea ce-i prevestea Marin Sorescu
în răspuns la o epigramă
„răutăcioasă”,
„vina” de a fi „Singur printre
actori”.

O promisiune de 50 de ani


Cartea este o promisiune pe care Mircea Bradu şi-a
ţinut-o după o jumătate de secol. Şi
martori le-au fost toţi prietenii care au umplut Sala
mare a Primărie Oradea, locul lansării cărţii. Din
paginile volumului editat de „Arca”
coboară mari personalităţi ai sportului
şi ai artei care şi-au împletit
existenţa cu cei doi scriitori. Eroii de la Sevila,
Petschovschi, Mercea, Radu Beligan, Ştefan
Ciubotăraşu, George Dinică, Eugen Barbu,
Gică Popescu, Horia Cosma, Ştefan Covaci, Tudor
Vornicu, Valentin Ceauşescu, Nicolae Labiş, Marin
Preda, Ocatvian Paler, Dinu Săraru, Adrian Pintea,
sunt doar câţiva dintre aceştia.

Secrete din culise


Cei doi prieteni nu s-au cruţat în joaca de-a
reporterul şi intervievatul, au
„tuşat” şi subiecte sensibile cum e
cel al cuplului hollywoodian: Vasilica Tastaman-Emeric
Ienei, au răscolit secrete, şi e tulburător
să afli că o pereche de pantofi e amintirea
care-i provoacă lui Ienei dureroase aduceri aminte,
asistăm la zbaterile marelui antrenor provocată
de „o virgulă fundamentală” pusă
într-un răspuns pe care Pitia, preoteasa
Oracolului din Delphi, l-ar fi dat în
legătură cu finala de la Barcelona, acolo o
descoperim pe Cenuşărea cărţii, Ileana
Gyulai Ienei, avem privilegiul să pătrundem
în „culisele sentimentale” ale lui Mircea
Bradu, să fim mândri că Oradea a inventat
cafe- teatrul, aşa cum Parisul a inventat
cafe-concertul. Ienei şi Bradu au scris legende, iar
întâlnirea cu cartea lor, aşa cum spunea
Radu Beligan, este „o nemăsurată bucurie a
sufletului”. E o carte trăită, aşa cum
sunt vieţile lor, tumultoase, spectaculoare,
strălucitoare. Un dar pentru care trebuie să le
mulţumim cu o aplecare uşoară şi
ridicându-ne pălăria: „Mulţumim
nea Imi, mulţumim nenea Bradu!”


Veronica Bursasiu