Notele ating coarda sensibilă a sufletului într-un vals trist şi te surprind cu un bemol care-ţi conturează lacrima pe obraz. Crestează direct, fără menajamente, îţi pun oglinda în faţă şi te obligă să priveşti. Pur şi simplu nu ai cum să scapi. Asculţi o piesă, şi încă una, şi nu te poţi opri.

Te uiţi în jur şi de fapt totul e acolo, o radiografie perfectă, fără retuşuri. E o combinaţie de plăcere dureroasă şi beţie sonoră care crează dependenţă. Pentru că ne sunt dedicate „Nouă”, cu nelinişti, cu frici, cu frustrări, cu regrete, cu dezrădăcinări cu tot. Adormiţi, anesteziaţi cât lumea se întoarce pe dos, lipsiţi de reacţie.

Toate sunt la locul lor, muzică şi versuri. Dai play şi te inundă armoniile, te transpun într-o lume în tonuri de gri. Cum s-au adunat toate piesele în albumul „Nouă”, spre răscolirea sufletelor şi a minţii ne-a povestit Dan Byron, înainte de concertul formaţiei byron de sâmbătă, 15 februarie, ora 21:00, din Bavaria Underground.

Care a fost acel declic ce te-a făcut să creezi acest album dedicat „Nouă”?

Dan Byron: O discuție cu niște români, unii dintre ei deja emigranți, alții în pregătiri. Până atunci scrisesem niște piese care aveau legătură cu subiectul, dar abia după discuția respectivă mi-am dat seama despre ce urmează să fie tot albumul.

C.B: Ne-am adâncit periculos în somnul cel de moarte? Ne mai putem trezi cândva? Când?

Dan Byron: De adâncit e clar că ne-am adâncit, și nu de azi de ieri. Dacă și când ne-om trezi e foarte discutabil.

C.B: Ce ar trebui să se schimbe pentru ca tânăra generaţie să nu mai picotească pe un nor, rătăcită-n aplicaţii?

Dan Byron: Cred că nu numai tânăra generație picotește pe un nor. Noi toți o facem, cu aplicații sau nu, de generații, ignorând cu nonșalanță aproape tot ce ni se întâmplă.

C.B: Ce e dincolo de palmele zbârcite de muncă ale femeii de pe coperta albumului vostru, fotografie minunată realizată de Cristian Șuțu? Un zâmbet trist? O lacrimă?

Dan Byron: O bătrână din Humulești despre care nu prea știu nimic. Am văzut și alte fotografii cu dânsa, așa că știu ce e dincolo de mâinile muncite de pe copertă, dar nu asta e important, ci faptul că fotografia aleasă pentru copertă nu te lasă indiferent, îți provoacă o reacție.

C.B: Ce ar trebui să luăm din înţelepciunea simplă şi directă a generaţiei acestei femei de pe copertă?

Dan Byron: Îți mulțumesc că mă consider așa înțelept încât să răspund la o întrebare despre înțelepciune.

C.B: Plecăm toţi sau îi întoarcem pe ceilalţi acasă?

Dan Byron: Rămâne de văzut.

C.B: După lansarea albumului, ce feedback ai avut de la cei plecaţi?

Dan Byron: M-au sunat mai mulți prieteni emigrați. Păreau destul de afectați, atât de album, cât și de situația la fel de în bizară din țară.

C.B: Ai cochetat şi tu cu ideea de a pleca din ţară. Unde ai fi vrut să te stabileşti?

Dan Byron: Da, am trecut și eu printr-o perioadă din asta. Am visat mai întâi să stau în Berlin, apoi în Londra. Iubesc în continuare ambele orașe, așa că e posibil să mai cochetez cândva cu mutatul, cine știe?

C.B: De ce crezi că avem în ADN hazul de necaz, de ce suntem ancestral consumatori de vise-n culori?

Dan Byron: Hazul de necaz e o moștenire a unor ani și mai nefericiți ca ăștia în care trăim, dar să fim serioși, așa ceva nu se transmite prin ADN.

C.B: Cât de eficiente crezi că sunt protestele în stradă?

Dan Byron: N-am habar, bănuiesc că și ele au contat la un moment dat, măcar ca imagine a țării în afară. Noroc că suntem conectați, altfel chiar erau degeaba. Dar ieșitul în stradă e o nevoie de exprimare, atunci când simți că explodezi trebuie să ieși din casă și să-ți spui păsul, altfel chiar o iei razna.

C.B: Dacă ar fi să alegi doar o piesă din cele 12 de pe album, pe care ai alege-o ca imn al acestor timpuri?

Dan Byron: Probabil Consumatori de vise e cea mai contemporană piesă, dar Cântec de leagăn e mai bună ca imn, și nu numai al acestor timpuri.

C.B: Am citit comentariile de pe youtube la fiecare piesă de pe „Nouă” şi reacţiile sunt unanime: albumul sună extraordinar de bine, piesele sunt puse pe repeat, în versurile tale se regăsesc dureros cu toţii… E un album în care totul e la superlativ. Te aşteptai la aceste reacţii? Ce poate urma după „Nouă”?

Dan Byron: E un album în care ne-am pus cu toții tot ce-am avut mai bun. Ce va urma rămâne să aflăm. Eu m-am apucat deja de scris, dar procesul creării unui album durează, așa că nu vă promit să aflați prea curând.