Povestea ei vorbește despre sărăcie, abandon și limitele unui sistem care, deși a constatat gravitatea situației, nu a găsit o soluție pentru una dintre cele mai vulnerabile persoane din comunitate.

Administratorul centrului de la Dumbrava, Viorel Pașca, a făcut publică povestea femeii și a declarat pentru Bihon.ro că aceasta a ajuns în Bihor din județul Cluj, după ani de zile petrecuți în condiții greu de imaginat.

„Fata din videoclip a ajuns la Dumbrava. Are 40 de ani și nu a avut niciodată acte de identitate până luna trecută. Este cu retard mental și are mintea unui copil de doi ani”, a declarat acesta.

Viața femeii s-a schimbat dramatic după moartea tatălui său, singura persoană care îi purta de grijă. Bărbatul a decedat în urmă cu câteva săptămâni, iar de atunci ea a rămas practic singură.

„A fost în grija tatălui ei care a decedat în urmă cu câteva săptămâni, iar de atunci o îngrijește cine poate”, povestește Pașca.

Potrivit documentelor întocmite de specialiști, situația găsită pe teren era una extrem de gravă. Femeia locuia într-o casă fără condiții minime de igienă și siguranță, era murdară, subnutrită și incapabilă să își asigure singură nevoile de bază. În repetate rânduri, reprezentanții autorităților locale au găsit-o încuiată în locuință, fără supraveghere și fără sprijin din partea familiei.

Evaluarea medicală și psihologică descrie un tablou dramatic. Specialiștii apreciază că dezvoltarea sa cognitivă este echivalentă cu cea a unui copil sub doi ani. Femeia nu poate comunica verbal, nu poate lua decizii pentru sine, nu știe să utilizeze obiecte de igienă sau tacâmuri și necesită supraveghere permanentă pentru toate activitățile zilnice.

Mai mult, la internarea în spital, medicii au constatat multiple leziuni pe membre, considerate a fi provocate de mușcături de șobolani. A fost necesară administrarea profilaxiei antitetanos, iar starea generală a pacientei a evidențiat ani întregi de neglijare și lipsă de îngrijire.

În fața unei asemenea realități, autoritățile locale au solicitat intervenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Cluj. Instituția a confirmat condițiile inumane în care trăia femeia și a dispus internarea ei de urgență într-o unitate medicală. Cu toate acestea, procedurile legale și lipsa locurilor disponibile au făcut imposibilă instituționalizarea sa într-un centru rezidențial.

„Primăria a sesizat DGASPC, iar cei de acolo au fost, au văzut condițiile în care trăiește și au trimis-o la spital, deoarece prezenta multiple mușcături de șobolani”, explică Viorel Pașca.

Deși ancheta socială a confirmat că femeia trăia în condiții incompatibile cu demnitatea umană, legislația actuală nu a permis luarea unei măsuri de protecție în regim de urgență într-un centru pentru adulți cu dizabilități.

„În ancheta făcută de DGASPC este menționat că bolnava trăiește în condiții inumane, dar nu poate fi internată într-un centru deoarece legea nu le permite”, afirmă administratorul centrului din Dumbrava. După externarea din spital, femeia a fost trimisă înapoi acasă. Pentru autoritățile locale, perspectiva revenirii sale în aceleași condiții era de neacceptat.

„De la spital au trimis-o înapoi acasă, iar apoi am fost sunat de la primăria din localitatea respectivă pentru a o primi la Dumbrava, deoarece instituțiile abilitate refuză să o ajute”, spune Pașca.

În cele din urmă, după obținerea acordului necesar, femeia a fost transferată la Dumbrava, unde beneficiază acum de îngrijire și supraveghere permanentă.

„Bolnava se simte bine la Dumbrava și sperăm să-i putem fi de folos în continuare”, a adăugat acesta.

Povestea ei nu este însă un caz izolat. Potrivit lui Viorel Pașca, numai în această săptămână centrul de la Dumbrava a primit 13 persoane aflate în situații similare, oameni vulnerabili care, din diverse motive, au rămas în afara sistemului de protecție.

În spatele statisticilor și al documentelor oficiale se află însă destine reale. Destine ale unor oameni care nu pot cere ajutor și care depind în totalitate de cei din jur. Pentru această femeie de 40 de ani, care timp de decenii a existat fără identitate oficială și fără acces la drepturile fundamentale ale unui cetățean, drumul spre Dumbrava a însemnat mai mult decât un transfer administrativ. A însemnat șansa la siguranță, la hrană, la îngrijire și, poate pentru prima dată în viață, la demnitate.