La Galerii de Artă „Reperaj” a fost deschisă o expoziţie inedită de artă contemporană, la care lucrările expuse nu sunt semnate. Intitualtă „Recurs la memorie”, expoziţia prezintă în premieră lucrări selectate din arhiva Facultății de Arte Oradea începând de la înfiinţarea în 1995 a facultăţii. Prin acest demers, s-a punctat împlinirea a 60 de ani de la întemeierea Universității din Oradea. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Oradea, în parteneriat cu Universitatea din Oradea – Facultatea de Arte.

Lucrările selectate din depozitul Facultăţii de Arte sunt lucrări de final de semestru, lucrări pentru examenul de licenţă iar multe dintre acestea sunt exerciţii de atelier, motiv pentru care nu au fost semnate decât de cei care au fost mai conştiincioşi şi au făcut notiţe pe spatele lucării. De exemplu, artistul plastic Tudor Frâncu şi-a identificat lucrarea la vernisaj. La fel au fost recunoscute şi lucările de studenţi realizate de Teofil Ştiop sau Ieronim Moruţ. Dar pentru că la majoritatea nu se cunoşteau autorii, s-a stabilit ca la niciuna dintre lucări să fie menţionată semnătura.

Prezent la vernisaj, prof. univ. dr. habil. Adrian Hatos a mărturisit că având biroul foarte aproape de Facultatea de Arte a avut ocazia să intre în depozitul facultăţii împreună cu Teofil Ştiop – directorul departamentului Arte Vizuale din cadrul Facultăţii de Arte Oradea. Pe atunci era acolo o „debandadă totală”, spune Adrian Hatos care a intrat în depozit pentru a selecta câteva tablouri cu care să decoreze coridoare ale Facultății de Științe Socio-Umane.

[eadvert]

„Meseria de artist plastic nu vine numai din pasiune şi inspiraţie divină, ci presupune şi foarte multă muncă şi dăruire şi trebuie susţinută şi apreciată ca atare”, a precizat la vernisaj decanul Facultăţii de Arte, conf. univ. dr. Corina Andor, care predă de peste 20 de ani. „Am fost întrebată dacă într-adevăr nu cunoaştem la niciunul dintre tablouri autorul. De fapt pe unii îi cunoştem, dar ne gândeam la un moment dat că este un lucru interesant la care te poţi gândi: care este până la urmă momentul în care devii autor? Pentru că în spatele unui Ghenie sau Velázquez există o cantitate uriaşă de muncă ce nu se vede, care începe de undeva. Şi atunci, unde încep ei să fie autori?”, a spus Corina Andor, acesta fiind motivul principal pentru care au hotărât ca niciuna dintre lucrări să fie semnate.

În schimb, la fiecare tablou este pus anunţul „Orice informaţie despre autor sau lucrare este binevenită”, şi loc pentru precizări din partea vizitatorilor.

Combinaţie între vechi şi nou

Curatorul expoziţiei, conf. univ. dr. Teofil Știop, este unul dintre absolvenţii primei generaţii de artişti ai Facultăţii de Arte Oradea.

„Este important să facem recurs la memorie. Ar fi interesant să vedem ce ne amintim noi despre noi că suntem ca familie culturală, pentru că Universitatea, alături de UAP şi de alte şcoli coagulează o comunitate, iar la fiecare artist format şi-au adus contribuţia mai mulţi oameni”, a spus Teofil Ştiop care a mărturisit că a fost de multe ori tentat în ultimii zece ani să pună ordine în „bagajul cultural” pe care îl moşteneşte Facultatea de Arte din Oradea, pentru că sunt foarte multe lucrări adunate de-a lungul anilor care merită a fi puse în valoare.

Dar nu a fost niciodată simplu, pentru că spaţiile de depozitare s-au tot schimbat, studenţii vin cu un flux foarte mare de lucrări care necesită un mecanism bine pus la punct de a le depozita şi de a le putea arhiva în condiţii optime şi de a le putea arăta publicului pe cele mai valoroase. De aceea, această selecţie din expoziţia „Recurs la memorie” poate fi prima dintr-o serie mai lungă.

Pentru că de curând Facultatea de Arte a primit un nou spaţiu de depozitare trierea lucrărilor a devenit oarecum mai uşoară şi s-a trecut la o indexare a acestora cu date despre autor sau despre tehnicile de lucru.

Lucrările din expoziţie sunt diverse ca tematică, tehnică şi dimensiuni, sunt creaţii din zona artelor decorative, din zona picturii, a graficii, a instalaţiei sau multimedia, care scot în evidenţă o combinaţie inedită şi interesantă de vechi şi nou, după cum a punctat şi curatorul.

 

Artistul plastic Ioan Mureşan, care a fost printre primii profesori ai Facultăţii de Arte, a precizat la rândul său că este foarte important să avem memorie.

„Recursul la memorie este decisiv în orice colectivitate. Arhivarea acestui imens patrimoniu trebuie făcută.”

Simbioza dintre arte

Pornind de la etimologia cuvântului memorie, artistul plastic Vioara Bara, preşedintele UAP filiala Oradea, a creat o punte între vernisajul expoziţiei şi lansarea de carte.

„Expoziția «Recurs la memorie» cu lucrări selectate din arhiva Facultății de Arte cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la înființarea Universității din Oradea, împreună cu lansarea cărții «Opera Poetică» de Traian Stef, devine o simbioză a experienței trecute și reinterpretate într-un concept. Poetul Traian Ștef în «Opera poetică» a adunat 9 volume de poezii publicate în timp. Sf. Atanasie afirma că Dumnezeu este întruparea cuvântului. Cuvântul poate fi desenat, pictat sau scris. Simbioza între aceste două arte nu face recurs doar la memorie, ci la limbaj, cel scris și cel vizual. Apelând la aceleși tehnici conceptuale și nu numai, făcând o analogie, poezia te pătrunde la fel de adânc precum opera vizuală, în ambele cazuri vorbim depre ritmuri, nuanațe, contrast și conflict”, a spus Vioara Bara.

De la debutul publicistic al scriitorului Traian Ştef în urmă cu peste 30 de ani, şi 50 de ani de la debutul său în revista de cultură Familia, i-a fost alături de fiecare dată scriitorul Ioan Moldovan. Din motive de sănătate acesta nu a putut fi prezent la lansare dar a transmis în scris câteva gânduri de prietenie şi admiraţie cărora le-a dat citire Vioara Bara:

„Am scris despre toate cărţile tale cu o profundă admiraţie, eşti un poet drag sufletului meu. Filonul tău cerebral şi cel poetic dau formulă lirică, unică şi originală”.

Scriitorul Traian Ştef este bucuros că în seria „Opera poetică” sunt reunite toate volumele sale de poezie. Cartea a apărut anul trecut la Editura Rocart, şi este prefaţată de criticul Alexandru Cistelecan.

Lansarea cărţii a avut loc în galeria de artă nu întâmplător, pentru că Traian Ştef a avut întotdeauna o relaţie foarte bună cu artişti plastici, unii semnând ilustraţiile la câteva cărţi ale sale precum Ujvarosi Laszlo în „Epopeea şobolanului Louse” sau Ioan Augustin Pop în „Povestirea Ţiganiadei” sau în „Laus”. „De fapt şi poetul, şi pictorul construiesc imagini, nefiind nimic neobişnuit ca ei să se întâlnească într-o carte sau într-o expoziţie. Poezia este lirică, este poezie dramatică, poezie epică, dar tot poezia o caută şi artiştii plastici în lucrările lor” a punctat Traian Ştef.

„Post pandemic”

La finalul evenimentului, scriitorul a citit câteva poezii din volum şi a acordat autografe.

Cu o oră înainte, a fost vernisată pe holul galeriei şi expoziţia personală de pictură „Post pandemic” a artistului plastic Horea T. Sălăgean, curatoriată de Roxie Netea. „Prin lucrările lui, Horea lansează un strigăt, un semn de exclamare și o recomandare de a opri consumul excesiv de somnifere care induc o stare de hipersomn al rațiunii. Arta sa este precum un antidot postpandemic cu doze multiple pentru o maladie lăuntrică care macină individul și îl sapă la rădăcină, distrugând astfel arhitectura intimă, fragilă a sinelui”, punctează curatorul.