La Muzeul Oraşului Oradea – Complex Cultural a fost vernisată expoziţia „Olfactiv. Mirodenii, rășini, parfumuri și miresme. Din Antichitate până în Epoca Modernă”. Este prima colaborare cu Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi – Muzeul de Istorie a Moldovei, colaborare care va continua şi pe viitor cu alte expoziţii, după cum anunţă Angela Lupşea, managerul Muzeului Oraşului Oradea.

La vernisaj, muzeograful Ioan Iaţcu de la Muzeul de Istorie a Moldovei, curatorul expoziţiei, a mărturisit că provocarea de a aduce expoziţia la Oradea a fost o experienţă foarte interesantă deoarece expoziţia nu a fost gândită ca una itinerantă, însă a reuşit să o integreze în spaţiul muzeului orădean mult mai bine decât a făcut-o la Iaşi. Ioan Iaţcu a venit la Oradea însoţit de conservatorul Lucian Calancea, cel care s-a ocupat cu restaurarea, conservarea şi monitorizarea obiectelor din expoziţie.

Din Antichitate, până în Epoca modernă

Întreaga activitate de organizare a expoziţiei pe domeniul istoriei s-a concentrat foarte mult pe zona dobrogeană, a cetăţilor greceşti de la Marea Neagră, de unde s-au adunat informaţii despre rutele comerciale legate de mirodenii, răşini, tămâie, smirnă.

„Le vedem prezente în spaţiul pontic, dar şi în spaţiul barbaric. Cu această expoziţie am mers şi mai departe, depăşind cadrul Antichităţii şi îndreptându-ne către Evul Mediu, treptat ajungând până în Epoca modernă. Mi s-a confirmat cu această ocazie ideea că spaţiul românesc n-a fost un spaţiu autarhic, ci un spaţiu foarte deschis. Dacă veţi urmări traseele comerciale o să vedeţi că toate mărfurile luxoase care apar astăzi în supermarket-uri, existau şi în vechime, doar că le spunea altfel”, spune curatorul.

Ioan Iaţcu a făcut, de altfel, în cadrul vernisajului un tur al expoziţiei de vase de parfum antice, medievale ori moderne, în care cei prezenţi au aflat, de exemplu, că în Imperiul Roman parfumurile erau atribute ale religiei şi magiei, având rol terapeutic dar şi igienic. Plinius menţiona în Naturalis Istoria că unii îşi parfumau până şi tălpile picioarelor, ba chiar şi pereţii băilor şi cada. Tot acesta nota că parfumurile se păstrau cel mai bine în vase de alabastru. În acea perioadă, parfumul de scorţişoară era foarte scump. La scorţişoară se adăuga „ulei de balanus, lemn de balsam, trestie, stuf, seminţe de balsam, mir şi miere parfumată devenind cel mai gros dintre toate parfumurile şi valorând între 35 şi 300 de denari”.

De asemenea, în spaţiul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, cunoscut în Antichitate ca Scythia Minor, substanţele aromate au fost nelipsite din actele religioase. În cadrul expoziţei este expus un altar roman provenind de la cetatea Troesmis din judeţul Tulcea, datat din sec. II-lea.La baza sa există un mic bazin circular pentru arderea ritualică a substanţelor aromate.

Sarmaţii foloseau tămâia în timpul ceremoniilor funerare, creând efecte olfactive, completând cu imresii auditive prin sunet strident de clopoţei. Am aflat apoi că pentru arealul aflat la Est şi Sud-Est de Carpaţi, în secolele XIII-XIV, negustorii genovezi aduceau produsele din Levant, respectiv condimente, haine şi bijuterii, clientela lor fiind reprezentată de familiile cneziale sau voievodale. Principalele arome comercializate erau piperul, şofranul, ghimbirul şi cuişoarele. Se pot admira în cadrul expoziţiei recipiente ceramice denumite solniţe, ilustrând maniera de prezentare a condimenteleor exotice la mesele festive.

Parfumurile făceau parte din darurile ce se ofereau la curţile eruopene. Soluţiile parfumate, inserate în pandantive sferice din metal, se foloseau în scop profilactic. Recipientele conţineau mai multe partiţii în funcţie de tipurile de mirosuri. Se foloseau amestecuri de substanţe aromatice, parfumuri solide, uleiuri, unguente sau ape odorifere. Purtate în jurul gâtului ca pandantive, erau utilizate pentru a îndepărta mirosurile pestilenţiale şi pentru a ţine departe bolile, fiind folosite ca protecţie împotriva ciumei bubonice.

De altfel, Ioan Iaţcu a şi amintit că ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi nu e nimic nou, lumea a mai trecut de multe ori prin astfel de situaţii apărându-se de molime prin fumigarea cu tămâie sau cu diferite substanţe farmaceutice, parfumuri ori cosmetice. Expoziţia este „condimentată” şi cu elementele senzoriale care completează parcursul narativ propus de acest demers muzeografic.

Expoziţie promisă

La vernisaj a vorbit şi Alexandru Pop, absolvent în 1962 al Facultăţii de Chimie Industrială Timişoara, pasionat de istoria chimiei cu referire la Oradea (industria chimică, alimentară, farmacii, activitatea de laborator şi învăţamântul chimiei) dar şi de farmacii.

Are o impresionată colecţie de vase farmaceutice, adunată în câteva decenii şi promisă Muzeului Oraşului Oradea, în ideea înfiinţării unei Expoziţii permanente de istoria farmaciei la Oradea, având în vedere că înainte de Primul Război Mondial, Oradea deţinea locul al doilea după Budapesta, privind numărul de farmacii, iar în perioada interbelică, locul unu între oraşele ardelene şi al şaselea pe ţară, după Bucureşti, Timişoara, Chişinău, Iaşi şi Cernăuţi. Proiectul viitoarei expoziţii a fost confirmat atât de muzeograful Diana Iancu, cât şi de managerul Angela Lupşea, muzeograii de la Iaşi promiţând tot sprijnul de specialitate.

Expoziţia „Olfactiv. Mirodenii, rășini, parfumuri și miresme. Din Antichitate până în Epoca Modernă” se poate vizita în Cetatea Oradea, corpul A, etaj 2, sala 16 până în 31 mai.