În data de 5 decembrie va avea loc inaugurarea Muzeului evreilor din Oradea și Bihor, amenajat în Sinagoga de pe strada Primăriei, ca secție în cadrul Muzeului Orașului Oradea – Complex Cultural.

Nu e primul muzeu dedicat evreimii din România, dar cu siguranță este unic prin faptul că măcar o parte a produsului muzeal din incintă vine să completeze realități – locuri și imobile de valoare – care au primit valoare de simbol în construcția identitară orădeană.
Faptul că acesta se inaugurează pe fosta stradă Mareșal Ion Antonescu ține, probabil, de imprevizibilul simț al ironiei cu care istoria are obiceiul să trateze muritorii.

Amprentă distinctă

O istorie condensată a comunității evreiești orădene ne-a oferit Felix Koppelmann, președintele Comunității Evreiești din Oradea.
„Segmentul pe care l-au reprezentat evreii a fost pe cât de numeros, pe atât de eficient. În Oradea au existat 29 de sinagogi și locașuri de cult, pentru a putea satisface cerințele respectării religiei noastre. Fiind 33.000 de evrei, desigur, grija după stabilirea în zonă, acum peste 450 de ani, a fost pentru a construi locașuri de cult, apoi cimitire, băi rituale, cantine cu meniuri specifice, respectând kashrut-ul – o condiție mai mult de igienă, dar și cu alte particularități.

Comunitatea a cunoscut perioade mai bune și mai proaste. Puse una peste alta, a rămas amprenta populației evreiești în zonă. Au remarcat istorici și specialiști neevrei că în scurtele perioade de relativă liniște pentru evrei, efectul activității lor a fost fulminant, exploziv. Asta a compensat cu perioadele în care aveau îngrădiri în a-și desfășura activitatea”, relatează șeful Comunității Evreiești orădene.

Vremuri tulburi

Punctând momentele-cheie, Felix Kopelmann apreciază ca nefastă explozia naționalistă care a dublat, după Primul Război Mondial, constituirea statelor naționale: „După primul război mondial, când au dispărut patru imperii – cel otoman, cel rus, cel austro-ungar și reich-ul german – au fost cele mai mari redesenări de frontiere, cu frâmântări de toate felurile. În aceste perioade tulburi învie naționalismul, nu patriotismul, că acesta e un lucru extraordinar. Între patriotism și naționalism e o diferență majoră și, pe fondul naționalismului prost aplicat și priceput, au avut de suferit evreii”.

Ce a însemnat, apoi, cel de-al Doilea Război Mondial pentru evreimea din Europa nu mai e un secret.

„Ne-am trezit apoi, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, că din cei 33.000 de evrei orădeni și bihoreni deportați, s-au întors 2.700. Dintre care mulți, văzând situația de aici și nemaigăsindu-și familiile, au luat drumul exilului. În zilele noastre, în ultimii 20 de ani suntem în jur de 700. Numărul stagnează. Foarte puțini revin din Israel; sunt familii care revin după 10-15 ani, pentru că nu și-au găsit acolo cadența. Au plecat de bunăvoie și au venit de bunăvoie”, spune liderul comunității.

Relatează, apoi, cum majoritatea locașurilor de cult și a sinagogilor au fost profanate și incendiate în timpul războaielor. Cea reinaugurată recent, situată pe strada Mihai Viteazul, a fost grajd de cai. „Pe aici au trecut regimurile maghiar, român, sovietic – fiecare cu baiurile lui, niciunul prea indulgent cu evreii”, e concluzia sa.

Salvate

„Ne-am trezit acum cu clădiri în stare deplorabilă. Totuși, pentru a ne păstra religia care ne întărește, am căutat să găsim diferite modalități de a le salva și restaura. Conform religiei noastre, dacă ele nu mai pot folosi exclusiv serviciul divin, pot fi folosite spre binele comunității și cetățenilor, cu respectarea regulilor impuse de un locaș de cult mozaic.

Așa am salvat câteva dintre sinagogi, cu ajutorul Guvernului României, al Federației Comunităților Evreiești, cu diferite organizații internaționale evreiești sau neevreiești. În cazul Sinagogii de pe strada Primăriei, impulsul l-a dat ambasadorul SUA din vremea respectivă – Mark Gitenstein. A venit în ajutorul nostru propunându-ne să înaintăm un proiect Congresului american, care poate aloca fonduri ambasadoriale în vreo 10 țări, pentru salvarea de clădiri-monumente istorice. Am primit atunci cea mai mare sumă pe care o acordase Congresul american în anii aceia – 130.000 de dolari. Banii nu au fost suficienți și Primăria a venit în ajutorul nostru. Un mare efort a făcut Primăria, și ei îi revine mare parte din merit. În afară de administrația orădeană, și-au manifestat și alte instituții dorința de a sprijini restaurarea, după semnarea parteneriatului cu Primăria”, spune Felix Koppelmann.

Totuși, liderul evreilor orădeni insistă că inaugurarea din decembrie se leagă de o decizie a unui mare rabin al României: „Sinagogile care nu mai sunt folosite se pot ceda sau vinde, cu condiția să fie respectată sfințenia locului – nu sunt permise, de exemplu, însemnele altor religii în incintă. Faptul că luna viitoare, în clădirea de pe strada Primăriei se inaugurează muzeul e meritul comunității din Oradea, întărit de marele rabin Menachem Hacohen al României. Ca și alte locașuri de cult, și acesta a fost propus spre vânzare. Și-a aflat deja posibili cumpărători – locația centrală și vecinătățile reprezintă atuuri. Neavând posibilități financiare, era vorba să o valorificăm. Marele rabin a hotărât, la rugămintea mea, să o păstrăm, pentru că s-ar putea să vină un timp când o vom putea face. Ultimul cuvânt în decizia de vânzare a unei sinagogi îi aparține rabinului șef al României, iar Menachem Hacohen a decis să o ținem.

Am fost amândoi optimiști că se va întâmpla ceva. Au trecut, ce-i drept, 15 ani, dar uite că s-a întâmplat!”

Donații

Muzeul aflat acum în amenajare e gândit pe două paliere. Parterul este rezervat pentru ilustrarea vieții evreilor orădeni și contribuției lor la creșterea orașului, iar la etaj vor fi expuse mărturii ale deportării.

Majoritatea obiectelor care vor fi expuse au fost predate sau donate Muzeului. „Avem o donație importantă de la familia Sonnenfeld, deținătoarea palatului de pe strada Moscovei, în care e Moszkva Cafe. Familia avea o tipografie și un magazin în Piața Ferdinand. Avem o istorie completă a familiei și îi vom dedica un spațiu. Vrem să reconstituim elemente din viața familiei și să le legăm de Palat, recunoscut ca valoare arhitecturală”, spune Angela Lupșea, directoare a Muzeului Orașului Oradea.

Muzeul din Sinagogă își propune să aducă în fața publicului viața familiilor de industriași evrei ale căror nume dăinuie până azi în istoria Oradiei, ca fiind atribuite celor mai impozante palate și monumente de arhitectură.

„Fiecare dintre proprietarii palatelor era un industriaș, fapt care puțin s-a promovat în descrierea palatelor orădene. E Palatul Füchsl de pe strada Independenței, decorat cu elemente de Art Nouvea legate de vița-de-vie, pentru că acesta este specificul activității proprietarilor. La fel e Palatul Moskovits Adolf și Fiii, de pe strada Vasile Alecsandri 1; familia activa în domeniul panificației, și toate firidele de pe fațadă sunt legate de această activitate. E un proces de producție pe care proprietarul l-a vrut reprezentat pe fațadă. În plus, noi credem că am găsit secretul culorii interesante a fațadei Palatului Moskovits de pe strada Republicii; vizitatorii îl vor putea afla în muzeu”, spune Lupșea.

Design muzeal

La etaj, unde va fi amenajat un spațiu dedicat deportării și exterminării evreilor orădeni și bihoreni, o vitrină separată va fi rezervată bunurilor donate de familia Mozes, între care și unele legate efectiv de perioada de detenție în lagărul de la Auschwitz. Pe un ecran vor rula numele celor peste 30.000 de evrei care au plecat.

„Numele desenate pe perete, alese la întâmplare, reprezintă de fapt sugestia că acest spațiu le este dedicat. Nu avem cum să punem 30.000 de nume, pentru că ar fi nevoie de 750 – 800 mp de perete alb. E un concept de design muzeal, o intenție de a pune altceva decât panoul informativ de pe perete”, explică directoarea.

Promovare în Ungaria

Despre colaborarea cu Comunitatea Evreiască din Oradea, ea spune că e marcată de deschidere: „E printre primele comunități care au înțeles că au un patrimoniu pe care, din surse proprii, nu-l vor putea întreține. Au avut încredere în administrație că le vom promova corect patrimoniul, au procedat cu deschidere și fără suspiciune”.

Deși muzeul le vorbește mult orădenilor, turiștii străini reprezintă de asemenea un public vizat de inițiatori. „Nu se poate omite că cei mai mulți turiști din Oradea vin din Ungaria; va urma probabil o campanie de promovare a muzeului în principalele orașe maghiare de pe partea graniței cu România – Debrețin sau Szeged”.

De acum, inaugurarea e în linie dreaptă. Invitațiile au fost trimise și deja s-au făcut primele confirmări de participare, din Israel. Motivul pentru care s-a ales 5 decembrie ca dată de inaugurare? Angela Lupșea spune că s-a stabilit ziua la sugestia Comunității: din 3 până în 11 decembrie este Hanuka, Sărbătoarea luminii pentru ei și o sărbătoare a bucuriei pentru creștini.