Spectacolul „Vinegar Tom”, de Caryl Churchill, a avut premiera marţi seara pe scena Sălii Mari a Teatrului Regina Maria. Spectacolul creat de tânărul regizor Dragoș Alexandru Mușoiu este un spectacol care vorbeşte despre vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu, dintr-o perspectivă contemporană.

[eadvert]

Scrisă în 1976 de dramaturgul britanic Caryl Churchill, piesa examinează relațiile de gen și putere prin prisma proceselor de vrăjitorie din secolul al XVII-lea din Anglia, folosind trăsături ale teatrului epic asociat cu dramaturgul german Bertolt Brecht, o critică feministă la adresa societății patriarhale. Puntea de legătură cu prezentul este construită prin cântecele interpretate de actori în îmbrăcăminte modernă. Fiecare cântec e ca o palmă care să îţi amintească faptul că lucrurile acestea se întâmplă în continuare dar nimeni nu le spune cu voce tare, sau au ajuns atât de banale, atât de „firești” în cotidian încât fluieri impasibil pe lângă ele și treci mai departe.

Personajele sunt bine conturate, „manechinele” aduse la viaţă în scenă îmbracă pe rând costumele de epocă sau fusta cu paiete şi cizmele cu platformă. Reflectorul se mută pe rând, este cel care le conectează, care le scoate în evidenţă, care schimbă stări. Legătura dintre frica de sexualitatea feminină și isteria vrăjitoarelor se dovedește a fi la baza multor probleme ale societății. Scenele episodice, cuplate de cântecele contemporane, subliniază impactul continuu al constrângerii de gen asupra femeilor.

Viziunea patriarhală are totul sub control. Așa cum pronunță „înțelept” Doctorul: „Isteria este slăbiciunea femeii. Hysteron, greacă, uterul. Sângele în exces provoacă un dezechilibru la nivelul umorilor. Gazele nocive care se formează în interior în fiecare lună se ridică la creier și provoacă un comportament destul de contrar sentimentelor reale ale pacientului.” Doctorul bărbat îi cunoaște „umorile” mai bine decât ea însăși. La urma urmei, el este un bărbat, iar ea, o simplă femeie care face tot ce poate.

Este un spectacol provocator, în care ideea de „vrăjitoare” este o temă care rezonează şi cu alegerile noastre politice de astăzi, cu referire la intersecția dintre putere și sexualitatea umană. „Diavolul” din noi este pisica neagră, Vinegar Tom, care dă tot timpul târcoale lăptăriei şi fură smântâna… Poate dacă „dăm foc la ceva”, răul va trece şi flăcările ne vor scăpa de vrajă. Ne uităm la paradigmele trăite în trecut, vedem greşelile, adevărul fragil, şi ne punem întrebarea dacă adevărul de azi este complet, este ceea ce vedem, ceea ce credem, sau e ceva ascuns în spatele lui. Aşa-zisul diavol lucrează în continuare…

Echipa minunată de actori (Alina Leonte, Ioana-Maria Repciuc, Elvira Rîmbu, Adela Lazăr, Pavel Sîrghi, Giorgiana Coman, Anda Tămășanu, Richard Balint, George Dometi, Alin Stanciu, Corina Cernea, Angela Tanko) a demonstrat ceea ce spunea regizorul Dragoș Alexandru Mușoiu înainte de premieră, care aprecia că acest text este foarte potrivit pentru teatrul orădean pentru că este una dintre puţinele trupe din ţară care poate duce zona muzicală la nivel performal. Echipă răsplătită de public cu ropote de aplauze. Decorul spectacolului este semnat de Răzvan Chendrean, costumele sunt creaţia Luizei Enescu și a Oanei Cernea, muzica originală aparţine lui Cári Tibor, asistență regie și mișcare scenică: Denisa Irina Vlad.

Rămâne în minte pe note întrebarea de final, „Unde s-au dus vrăjitoarele? Cine sunt acum vrăjitoarele?”, şi mesajele care ajung subtil la finalul spectacolului în sală, printre spectatori, personajele de astăzi: Female Power, Tears of the patriarchy, Porn feeds misoginy – get over it, Feminism days can do it too…

Următoarele spectacole vor avea loc în 26 aprilie şi în 9 mai.