Constituția României prevedere că învățământul de stat este gratuit. Aproape fiecare părinte poate aduce argumente prin care să combată gratuitatea invocată de lege. În afară de salarii, chiria pentru sălile de clasă și utilități, părinții suportă aproape în întregime cheltuielile cu școala. De la hârtie igienică, săpun și apă, pentru care în unele școli se plătește o taxă lunară, unii părinți au renovat săli de clasă, au cumpărat mobilă, perdele și aer condiționat sau scaun directorial pentru profesor.

[eadvert]

Iar cheltuielile încep de la grădiniță.

„Anul trecut am luat de 2-3 ori pe an produse de igienă, de toate, inclusiv saci de gunoi. Am mai luat draperii, televizor, și hârtie de imprimantă. Încă anul ăsta nu știu, dar o să am ședință săptămâna viitoare. Plus că am dat o grămadă de bani și pe rechizite, ce abia au fost folosite. Nu e problemă că noi cumpărăm rechizitele, dar toate au rămas la grădiniță și sper să nu mă pună să mai cumpăr și anul ăsta”, ne-a povestit mămica unui copil care intră în grupa mijlocie. „Hârtie igienică, săpun și ceva rechizite cumpăram an de an”, ne-a spus și mama unui copil de liceu.

Laptop, retroproiector și DVD player…cretă

„În 11 ani de învățământ, un copil la școală, unul la grădiniță, am dotat 5 săli de clasă ale primăriei cu: 3 covoare de minim 3x4m, 2 rânduri de scaune și 2 rânduri de mese de grădiniță, tapisat două rânduri de scaune pentru școală, 3 rânduri de perdele, 1 set de draperii minim 10×3 m fiecare set, un cuier de perete, un podium, 4 corpuri mari de dulap, o catedră, două table. Am rașchetat și lăcuit parchetul a două clase, am pus lambriuri în una, am zugrăvit două săli. Am cumpărat laptop, retroproiector, aparat de aer condiționat, DVD player, un televizor. Plus că am dat între 100 și 250 de lei semestrial, timp de 10 ani, pentru materiale didactice luate la comun: creta, lipici, foarfecă, reviste speciale, plastilină, acuarele, creioane, manuale auxiliare”, ne-a povestit un părinte. Iar lista lui continuă.

„Am cumpărat, semestrial, un top de hârtie, în clasele 0 -5. Am dat 150 de lei semestrial la grădiniță pentru apă, șervete, săpun, lavete, hârtie igienică, pahare de unică folosință. Cel puțin 200 lei de lei anual pentru uniformă și 250 lei/părinte/școală pentru balon de sport (n.red. balon folosit pentru acoperirea terenurilor sportive)”, a mai spus părintele.

Nu pot fi obligați să dea bani

Horea Abrudan, inspectorul general al Inspectoratului Școlar Județean Bihor, spune că ține o ședință cu directorii, la începutul fiecărui an școlar, în care le atrage atenția cu privire la faptul că părinților nu li se pot solicita sume de bani pentru obiecte de inventar sau consumabile.

„Părinții nu trebuie să dea bani pentru școală. Chiar dacă sunt cheltuieli cu utilitățile și reparațiile curente, directorii trebuie să găsească resurse financiare pentru a asigura materialele de igienă din bugetul format conform costului standard pe bunuri și servicii”, ne-a declarat Abrudan.

El a explicat că, pentru părinții care doresc să contribuie financiar, există și o pârghie legală. Prin asociația de părinți, se pot dona bani, iar asociația poate să direcționeze sumele respective, așa cum e prevăzut în legislație, în funcție de necesitățile din școală.

„Dar sub nicio formă nu pot cere sumele astea”, a subliniat inspectorul general.

„Dacă au cerut părinții din comitetul de părinți, asta nu înseamnă că a cerut directorul sau școala”, a ținut să explice sursa citată.

Directorul Colegiului Național Mihai Eminescu, Livia Muntean, ne-a spus că „școala are suficienți bani”.

„Școala noastră, Colegiul Eminescu, are resursele necesare asigurării hârtiei igienice, săpunului, a tot ce înseamnă materiale pentru curățenie, dezinfecție. La noi în școală nu se întâmplă asta, părinții nu strâng bani pentru obiecte de inventar”, ne-a spus Muntean.

„Nu se pune problema ca un copil sau un dascăl nu au catedră, bancă. Nu se pune problema să nu existe obiecte de inventar minimale pentru desfășurarea unei ore de curs. Poate nu în toate sălile de clasă este mobilier nou, dar mobilier există și este funcțional”, a subliniat directorul.

Elisabeta Costa, directorul Școlii Nicolae Bălcescu, susține că „în fiecare an asigurăm tot mobilierul necesar desfășurării în bune condiții a activităților didactice din școală”.

„Școala nu a solicitat părinților să cumpere mobilier. Că ei doresc să renoveze o sală de clasă, este alegerea lor. Nu s-a întâmplat la noi. Băncile noastre nu sunt noi, dar încercăm să le reparăm în regim propriu. Avem consumabile, fiecare baie este dotată cu hârtie igienică. Nu cumpărăm hârtia igienică cea mai scumpă, dar este. Și sălile de clasă sunt dotate cu mobilier adecvat. Școala nu solicită, prin cadrele didactice, fonduri pentru hârtie igienică și mobilier”, a explicat sursa citată.

Directorul Școlii Oltea Doamna, Florina Musca susține că școala se gospodărește cu fondurile primite. „Eu nu știu să aducă de acasă cineva hârtie igienică sau alte produse. Su siguranță nu, ne descurcăm!”, a spus Musca.

Bani prea puțini

Fostul director al Liceului Greco – Catolic, Antonia Nica, actual viceprimar al Oradei, recunoaște că banii alocați de la buget nu sunt suficienți pentru a acoperi toate cheltuielile școlilor.

„Dacă este să vorbim dacă sunt bani suficienți, este 2% din PIB suficient să avem un învățământ de calitate? Mergem spre țările europene unde vorbim de o medie de 6% din PIB, care se dă prin costul standard. Din experiența mea de director de școală, pot să vă spun că cu greu ne-am gospodărit cu acești bani. Dacă ne referim la consumabile, ne întrebăm oare avem suficientă hârtie să o folosească profesorii la toate clasele sau mai cumpără clasa hârtie? Da, s-a mai întâmplat, în funcție de profesori și de cerințele lui, ca anumite clase să mai cumpere hârtie”, a declarat Nica.

„Întotdeauna ne-a fost foarte greu. Când banii sunt puțini, ce poți să faci? Iei din stânga, pui în dreapta”, recunoaște viceprimarul.

Ea spune că primăria a încercat să rezolve toate solicitările de finanțare complementară, depuse de școlile care nu s-au descurcat cu banii primiți de la buget.

„Și acum am avut solicitări pe parte de inventar, unde s-au făcut clase noi, ne-au cerut bani de mobilier, și le-am dat. Dacă această finanțare pe cap de copil ar fi suficientă, nu am ajunge în această situație. Doamna dirigintă vrea să fie bine, vrea o clasă frumos dotată, să facă activități, proiecte. Toate lucrurile astea necesită rechizite, materiale, unele mai scumpe decât altele. Nu o face pentru că vrea să scoată ceva din buzunarul părintelui, ci pentru elevi. Ea spune că la Liceul Greco – Catolică „i-am dezobișnuit pe diriginți și profesori să facă asta (n.red. să ceară bani de la părinți)”. „Este asociația de părinți, legal constituită, unde fiecare părinte plătește o taxă lunară, de unde cadrele comandă, prin asociația de părinți, rechizite și ce mai au nevoie”.

Întrebată dacă, în aceste condiții, mai putem vorbi despre învățământ gratuit, Nica a spus: „Expresia corectă ar fi un sistem de învățământ paritar, cel în care mai trebuie să contribuie și părintele”.

Câți bani merg anual la școli

Potrivit directorului economic din cadrul Primăriei Oradea, Eduard Florea, sumele pe care le primesc școlile din Oradea, pe baza costului standard pentru cheltuielile cu bunuri și servicii, este, în acest an, 22,9 milioane de lei.

Acești bani vin de la bugetul de stat și este stabilit printr-o Hotărâre de Guvern, care dispune, o sumă, pentru fiecare școală, în funcție de tipul unității de învățământ și de numărul de elevi. Potrivit lui Florea, în acest an suma, per elev este de 632 de lei pentru copiii de grădiniță și 688 de lei pentru cei de liceu.

„În funcție de numărul de elevi, noi distribuim banii școlilor. Suma e mică, raportat la cheltuieli, și din bugetul local, în fiecare an s-au alocat finanțări complementare. Solicitările făcute către primărie, din istoric, sunt între 2,5 și 4 milioane de lei, cumulat, într-un an. Primăria mai are o altă cheltuială, pe care o gestionează direct, reparațiile curente. Acolo, anul acesta am alocat 3,5 milioane de lei, care în mod normal ar trebui să intre în costul standard. Teoretic, bugetul local completează costul standard cu 23% – 30%, fie prin alocare directă, fie prin reparații”, ne-a explicat Florea.

Contribuția părinților din Anglia, Olanda și Belgia

Jurnal bihorean a contactat mai mulți părinți români, care locuiesc de mai mulți ani în Italia, Anglia, Olanda și Belgia, pentru a afla cu cât contribuie ei către cheltuielile școlilor. În afară de Italia, unde părinții cumpără apă și câteodată hârtie igienică, în restul țărilor contribuția este zero, când vine vorba de consumabile.

„Binențeles că nu ni se cer bani. Contribuția anuală a părinților se folosește pentru excursii”, ne-a spus o româncă din Olanda.

„Nu plătim nimic la școală. Nu am dat niciodată bani, iar începând cu acest an totul este cumpărat de școală, de la stilouri, la penar, caiete și cărți. Am cumpărat doar ghiozdanul”, ne-a povestit mama a doi școlari, din Belgia.

„Nu se cer deloc bani. Noi suntem în Londra acum și aici nu plătim nimic. Fetele primesc cărți, rechizite, mâncare caldă și nu trebuie să plătim nimic. Ne mutăm înapoi în Irlanda peste o săptămână, iar acolo doar cărțile trebuie plătite de noi”, ne-a spus o altă mamă.