Astfel, bihorenii Ioan și Tanea Iluța au fost achitați pentru acuzația de constituire a unui grup infracțional, pe motiv că această faptă nu este prevăzută de legea penală. Instanța a constatat că în cazul infracțiunilor de evaziune, delapidare și spălare a banilor – reținute în sarcina celor doi soți – a intervenit prescripția, motiv pentru care a fost dispusă încetarea procesului penal.

„Inginerie fiscală” pentru neplata TVA

Potrivit rechizitoriului întocmit de DIICOT Oradea, o parte din faptele de care au fost acuzați soții Iluța ar fi fost comise în 2010, când, alături de un alt inculpat – Nelu Hărăbor, ar fi pus la punct o „inginerie fiscală” ce urmărea deducerea fără drept a TVA pentru achiziția de zahăr din spațiul intracomunitar.

Procurorii au arătat că Ioan și Tanea Iluța ar fi controlat o firmă din București – Harnel Frutis Import Export SRL, deținută de Hărăbor -, care avea comportament „fantomă”, adică nu funcționa la sediul declarat și nu își plătea impozitele către stat. Soții Iluța dețineau documentele și ștampila societății din Capitală și au interpus-o între furnizorii comunitari de zahăr, cu care ei semnau actele și cărora le plăteau marfa, şi SRL-urile deținute de cei doi bihoreni (Iltranic și Sabion Compimpex), au explicat anchetatorii.

În total, prin Harnels Frutis a fost achiziționat zahăr intracomunitar de 8,8 milioane de lei, care a fost vândut apoi firmelor celor doi soți, de la care a fost livrat pe piața internă. Procurorii DIICOT au precizat că TVA dedusă de Iltanic SRL și Sabion Comimpex SRL din facturile emise de firma lui Hărăbor a fost colectată din documentele fiscale eliberate de cele două societăți orădene către destinatarul final al zahărului.

În acest fel, au concluzionat procurorii, „la nivelul firmelor din Oradea efectul fiscal nu a existat. Interpunerea Harnels Frutis Import Export (…) între furnizorii comunitari de zahăr şi firmele Sabion și Iltranic nu are nici un alt raţionament economico-financiar pentru firmele din Oradea decât acela de a frauda taxele fiscale datorate bugetului de stat pentru achiziţiile intracomunitare de zahăr.”

DIICOT Oradea a calculat că prejudiciul cauzat în acest fel bugetului de stat depășește 1,4 milioane de lei, reprezentând TVA de plată.

Prejudiciu cu servicii de publicitate fictive

Anchetatorii au arătat că anterior, în 2009, cei doi soți au căutat firme pe care să le folosească la încărcarea cheltuielilor uneia dintre societățile pe care le dețineau – Iltranic SRL Oradea – şi implicit la reducerea impozitelor și taxelor plătite de aceasta. Ajutați de Nelu Hărăbor și de un alt bărbat, Aurel Andronic, soții Iluța au găsit două firme din Capitală care au facturat societății bihorenilor servicii de publicitate în valoare de peste 6,8 milioane de lei, în realitate niciodată prestate.

În acest fel, bugetul de stat a fost prejudiciat cu 2 milioane de lei, au calculat anchetatorii, cu referire la impozitul pe profit şi TVA neachitate.

Sechestru pe o mașină pentru prejudiciul de milioane de lei

Prin sentința dată joi, soții Iluța au fost obligați de Tribunalul Bihor să plătească ANAF 3,28 de milioane de lei, reprezentând TVA și impozitul pe profit pentru afacerile vizate de anchetă și care au fost desfășurate prin cele două firme, între timp radiate, pe care le-au administrat.

Instanța a menținut sechestrul pus de procurori încă din 2014 pe o mașină a Tanei Iluța, pentru a se asigura recuperarea unei părți din prejudiciu. Aceasta după ce, inițial, DIICOT a indisponibilizat trei clădiri, două terenuri, trei autoturisme și alte bunuri și valori aparținând inculpaților sau celor apropiați. În timp, măsurile asigurătorii au fost ridicate de judecători.

La rândul lor, Nelu Hărăbor și Aurel Andronic au scăpat de acuzații ca urmare a prescrierii răspunderii penale. Alți patru inculpați, care au reprezentat firmele de publicitate din București au fost achitați ori au scăpat de proces tot ca urmare a intervenției prescripției. Această din urmă decizie a fost luată în cazul tuturor societăților comerciale implicate în acest caz.

În plus, Ioan Iluţa, soția sa și alți doi inculpați au fost obligați să plătească 5.000 de lei, fiecare, cheltuieli de judecată. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.