UE, de la castraveţi la minoritari

Şapte lideri ai comunităţilor minoritare din mai multe colţuri ale Europei aşteaptă acum lumină verde de la Comisia Europeană. „Guvernul” UE trebuie să le aprobe acestora iniţiativa privind reglementarea la nivel european a problemei identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase ale comunităţilor minoritare din Europa. Kelemen Hunor a anunţat marți, la Oradea, că iniţiativa cetăţenească europeană („Minority SafePack Initivative” – eng.) a fost înregistrată, luni, la Comisie. Aceasta va trebui să le ofere iniţiatorilor un răspuns, până pe 16 septembrie, dacă ceea ce cer ei intră sau nu în sfera de reglementare a CE şi a Parlamentului European.

1 milion de semnături

În cazul în care primesc „OK”-ul europenilor, iniţiatorii vor trebui ca, într-un an calendaristic, să strângă 1 milion de semnături de la cetăţeni europeni din minimum şapte state europene. „Dacă iniţiativa se înscrie în competenţa Uniunii Europene, atunci Comisia şi Parlamentul European vor fi obligate să reglementeze acest domeniu”, declară Kelemen, spunând că s-a plecat de la principiul respectului reciproc şi a multiculturalismului.

Preşedintele UDMR crede că aşa cum UE se impune statelor membre în materie de mediu sau protecţia consumatorilor, este cazul să abordeze şi problema comunităţilor minoritare din statele membre. „Dacă UE se ocupă de castraveţi, vinete şi alte aspecte importante ce vin pe masa cetăţeanului, merită şi 100 de milioane de cetăţeni (minoritari – n.r.), din cei 500 de milioane de cetăţeni europeni”, justifică Kelemen iniţiativa. „Dacă vrem şi pe mai departe o integrare politică, nu doar economică, atunci aceasta este calea”, crede cetăţeanul român de etnie maghiară, care susţine că este în avantajul Europei păstrarea diversităţii, inclusiv a identităţilor culturale, etnice şi religioase. În schimb, Kelemen nu a făcut nicio referire la minorităţile sexuale.

Iniţiatori:

Hans Heinrich Hansen, preşedintele FUEN (Federal Union of European Nationalities);
Hunor Kelemen, preşedintele UDMR;
Anke Spoorendonk, ministru în Schleswig-Holstein, Germania;
Jannewietske de Vries, preşedintele NPLD şi ministru în Friesland, Olanda;
Karl-Heinz Lambertz, prim ministru al comunităţii vorbitoare de limbă germană din Belgia;
Valentin Inzko, înaltul reprezentant ONU pentru Bosnia Herţegovina;
Luis Durnwalder, prim ministru al Tirolului de Sud.

Sinteza „Minority SafePack Initiative”

– se cer „legislaţie, politici şi acţiuni europene privind drepturile minorităţilor naţionale şi a limbilor regionale sau minoritare”;

– sunt aşteptate acţiuni privind minoritatea ţigănească (romă), „cel mai mare şi mai marginalizat grup minoritar în Europa”; pe fondul crizei economice, Iniţivativa „Minority SafePack” vede situaţia acestora ca nefiind una favorabilă, în ciuda strategiilor, în timp ce „mişcările extremiste sunt în creştere”;

– limbile regionale şi minoritare sunt periclitate; de aceea, Comisia Europeană ar trebui să identifice din timp riscurile şi să se asigure că „tezaurul bogatei noastre moşteniri culturale europene este păstrat şi promovat, respectând diversitatea culturală şi lingvistică europeană”;

– „prin Recomandări, UE ar trebui să găsească modalităţi de promovare a diversităţii culturale şi lingvistice, în particular prin protecţia folosirii limbilor regionale şi minoritare în administraţia publică, servicii publice, educaţie, cultură, sistemul judiciar, media, sănătate, comerţ şi protecţia consumatorului (inclusiv prin etichetare)”;

– se atrage atenţia asupra criteriilor care privează minorităţile de la accesarea de programe europene şi se cere facilitarea accesării acelor programe menite să promoveze limbile periclitate în anumite zone; metoda propusă: proceduri administrative simplificate pentru acele ONG-uri provenite din comunităţile minoritare mici, ce doresc să acceseze fonduri UE de dimensiuni mici;

– se propune înfiinţarea de Centre pentru Diversitate Lingvistică, finanţate de UE;

– minorităţile care nu ajung în Parlamentul European ar trebui reprezentate printr-un „organ consultativ”, care să asigure dialogul între minorităţi şi instituţiile europene;

– o nouă directivă europeană ar trebui să includă măsuri pentru promovarea echităţii; se doreşte o lege anti-discriminare eficientă pentru toţi, inclusiv pentru minoritari;

– este propus un amendament care să vină în sprijinul apatrizilor şi a minoritarilor care nu au un „stat-mamă” în UE.