Sunt oameni care chiar dacă au muncit o viață, ajunși la vârsta a treia, visează doar să aibă o baie. E și cazul lui Alexandru Ivan din Sântimreu, un om cu un bun-simț aparte, dar căruia soarta i-a fost potrivnică de mic.

Cazul său a ajuns public după ce jurnalista Mirela Vașadi a spus povestea bărbatului, lansând un apel celor care vor să-l sprijine cu materiale de construcții pe localnicul din Sălard, în emisiunea sa, „Arta fericirii”.

Mirela Vașadi speră ca măcar printre prietenii emisiunii sale „să fie persoane care vor să mă ajute în acest demers”. Jurnalista a fost cucerită de atitudinea bărbatului împăcat parcă cu soarta, dar care, din decență, nu întinde mâna să ceară ajutor.

„Arta fericirii” este singura emisiune de pe piaţă dedicată integral dezvoltării personale, un subiect de actualitate al acestui secol, în care oamenii încearcă din ce în ce mai mult să se detaşeze de limitările şi restricţiile impuse de latura materială a vieţii.

Un arc peste timp

Alexandru Ivan trăiește în căsuța moștenită de la părinți și în care destinul l-a făcut să se întoarcă după ce a fost părăsit de cei care i-au dat viață. Atât pe el, cât și pe frații săi, destinul i-a încercat greu. Au fost abandonați în casele de copii.

Din decență, parcă, pentru a nu leza memoria celei care l-a născut, bărbatul își măsoară cuvintele și își amintește:

„Din copilărie ne-a fost puțin mai greu. Mama a fost bolnavă și nu ne-a putut îngriji. Ne-a dat la Casa de copii. Acolo, țin minte că ne-a vizitat o dată. La început am suferit din pricina aceasta, dar apoi ne-am obișnuit cu situația. După ce am părăsit Casa de copii, am urmat Liceul Agroindustrial Salonta. Fratele meu mai mare lucra într-o oțelărie la Caransebeș. M-a dus cu el acolo, am lucrat și acolo…”, curge povestea omului, în timp ce își ține în brațe câinele și îl mângâie de zor.

Câinii i-au fost cei mai buni prieteni lui Alexandru Ivan. Ei i-au adus cele mai mari bucurii, cu ei a cunoscut gustul succesului. Azi se hrănește spiritual din fotografiile cu câinii lui care au câștigat competiții. Fotografiile acelea sunt cele mai de preț comori din casa omului.

Foto: Artafericirii

Alexandru Ivan a fost dresor profesionist. Acum face dresaj doar din plăcere cu câinii prietenilor, ai vecinilor.

„Mi-a păcut de mic copil să dresez câini. Lucram la Metalica. Atunci mi-am cumpărat primul Ciobănesc german și am reușit să-l dresez singur”, își amintește omul, stingher în fața încercărilor la care l-a supus destinul.

În urmă cu doi ani, soarta l-a lovit din nou. Lucra ca și paznic. S-a îmbolnăvit grav. De TBC. În curtea căsuței din Sântimreu, zilele se scurg la fel, una după alta. Cel care e ajutorul de nădejde al lui Alexandru Ivan e Ghiță, omul cu care a împărțit Casa de copii. Întrebat de Mirela Vașadi ce își dorește, răspunde jenat, dar parcă bucuros că într-o zi visul său ar putea prinde contur: „Tot ce-mi doresc este o baie, și să mai repar căsuța asta… Mi-aș dori să-mi creez condiții minime de trai”.

„Câteva materiale de construcție l-ar ajuta să ducă o viață decentă. M-a impresionat ce am văzut acolo. Mai ales demnitatea cu care își trăiește sărăcia. La plecare i-am lăsat niște bani, pe care i-a folosit imediat. Și-a reparat o parte din acoperiș, apoi mi-a trimis pozele cu munca lui… Dacă vă este la îndemână, vă rog să-l ajutați cu câteva materiale de construcție: cărămizi, țigle, cu mobilier sau obiecte sanitare”, e apelul jurnalistei Mirela Vașadi.

Mircea Calută, unul dintre cei aproximativ 24.000 de oameni care au vizualizat reportajul Mirelei Vașadi, mărturisea:

„Astăzi am avut deosebita plăcere de a-i cunoaște pe Sandu și Ghiță, oameni care se bucură și sunt recunoscători pentru lucrurile pe care le au. Mi-au povestit despre iubirea pe care o poartă pentru câini, despre momentele în care au decis să le cumpere doar câinilor de mâncare, iar ei să se descurce doar cu câteva resturi. Consider că oamenii aceștia merită ocrotiți, fapt pentru care îi voi vizita cât de des voi putea”.

Primarul de Sălard, Nagy Miklos, spune că regretă faptul că un om precum Alexandru Ivan are parte de o soartă atât de crudă. „Noi am încercat să-l susținem, să-i îmbunătățim viața de zi cu zi. Am încercat să îi acordăm un ajutor social, din păcate însă legea nu ne permite, deoarece avea o pensie peste limita care ne dădea această posibilitate. Localnicii sunt lângă el, atât cât pot. Părerea mea este că fiecare om merită a doua șansă, iar Alexandru Ivan chiar merită o viață mai bună”.