Premiera acestui an, licitaţia cu strigare organizată de Primărie pentru ocuparea locaţiilor de vânzare pepeni trezeşte lebeniţarii din Bihor la răscoală. Producătorii reclamă că metoda de atribuire a dat câştig de cauză speculanţilor care au acaparat mai multe spaţii cu vad comercial bun, la preţuri exagerate. Producătorii cer instituirea unei proceduri de atribuire mai echitabilă sub ameninţarea a zece tone de lebeniţă zdobită-n faţa Primăriei. “O amendă de cinci-zece milioane, cât am lua pentru asta, e o nimica toată faţă de paguba pe care mi-o face Primăria şi HCL-ul că nu mă lasă să-mi vând marfa şi mă obligă să o dau pe nimic la speculanţi. Poate aşa ne bagă-n seamă”, zice Gheorghe Suciu, producător agricol din Diosig. Acesta e reprezentantul a 18 petenţi nemulţumiţi, de asemenea producători.
Maxim: 50 lei/mp/zi!
Licitaţia pentru atribuirea celor 33 de locuri a pornit de la preţul de 3 lei/mp/zi, cu pasul de licitaţie de 1 leu. Pentru cele mai căutate s-a ajuns la sume fabuloase: 32 lei/mp/zi pe Seleuşului, 40 lei/mp/zi în zona Pieţei Decebal sau 50 lei/mp/zi pe amplasamentul din intersecţia Calea Aradului – Aviatorilor. Cele mai puţin vânate s-au închiriat şi cu 4 lei/mp/zi, informează Administraţia Imobiliară Oradea (AIO). „Prin licitaţia cu strigare nu sunt favorizaţi nici unii nici altii. Fiecare participant trebuie să-şi facă calculele de rentabilitate”, precizează, în numele AIO, Letea Carmen, şefa Serviciului Terenuri. Rămâne o realitate, totuşi, faptul că sumele licitate de lebeniţari, producători oneşti sau traficanţi de marfă din Ungaria, se vor regăsi, foarte probabil, în preţul mărfii. Bună parte din aceşti bani vor ieşi din buzunarul orădeanului pentru a intra, indirect, în visteria oraşului. „În bătaie de joc s-a ajuns la taxe de 50 lei/mp/zi”, este părerea lui Suciu…
Verificări la sânge
„Rog respectuos a se verfica minuţios societăţile comerciale care, în urma licitaţiei publice pentru ocuparea spaţiilor publice de comercializare a pepenilor şi-au adjudecat majoritatea locurilor din municipiu, în dauna producătorilor adevăraţi din Bihor, fiecare licitând pentru mai multe locaţii. Ţin să menţionez că aşa zişii comercianţi cu SRL-uri nu vând propria lor marfă (românească) ci marfă de import, fără a plăti taxe şi fără să se doteze cu case de marcat fiscale. Asta ne-ar da şi nouă, producătorilor, şansa să ne vindem marfa şi preţul pentru orădeni ar fi mult mai mic”, scrie Gheorghe Suciu în adresa către Primărie. Poziţia AIO faţă de aceasta e pe lege. „Ce doresc dânşii, a verifica legalitatea sau corectitudinea certificatelor de producător depuse de unii participanţi la licitaţie, cum că ar fi emise ilegal şi că participanţii nu ar fi producători adevăraţi, nu avem competenţe în acest sens şi nici posibilitatea de a verifica terenurile acestora. Dacă într-adevăr cultivă pepeni sau nu, acest lucru intră în atribuţiile altor instituţii. Faptul ca am primit la licitaţie şi societăţi comerciale, respectiv persoane fizice autorizate care au ca obiect de activitate producţie şi/sau comerţ cu legume fructe este legal”, transmite AIO, cu precizarea că doar o societate comercială şi două persoane fizice autorizate au adjudecat locuri, restul fiind producători – persoane fizice.
Ce-ar vrea?!
Petenţii cer reducerea suprafeţelor unei locaţii, astfel încât să aibă acces în Oradea mai mulţi producători. ”În intersecţia Cazaban cu Erofte Grigore, de exemplu, sunt două locuri de câte 9 mp fiecare. Din fiecare să facă două, să încap şi eu, producătorul lângă speculantul ăla. Eu vând mai ieftin, că nu-s intermediar şi atunci e mai bine şi pentru oameni”, ar vrea Gheorghe Suciu. Acesta spune că are cinci hectare de teren cultivate cu lebeniţă la care lucrează zilnic, împreună cu familia şi că recolta îi e o importantă sursă de venit. ”Am ajuns să-mi vând marfa pe nimic la speculanţi, că n-am unde-o desface”, zice, cu năduf, producătorul.
Reclamanţii ar vrea o hotărâre de Consiliu Local care să limiteze un producător la o singură locaţie, cu taxa fixă. Ar mai vrea şi verificarea la sânge, pe teren, a producătorilor. “Acum, la licitaţia asta, trei sau patru persoane sau SRL-uri au luat câte patru sau mai multe locaţii”, zice Suciu. Producătorii spun că metoda de atribuire de la Cluj, spre exemplu, li se pare acceptabilă. “În Cluj Napoca şi-n alte oraşe, prin dispoziţii ale primarilor şi HCL-uri, nu se organizează licitaţii iar taxa este stabilită prin HCL, de exemplu, la Cluj, în cuantum de 1,56 lei/mp/zi, dându-se şansa producătorilor la o piaţă de desfacere şi la concurenţă cu speculanţii. Mai mult, amplasamentele acordându-se prin tragere la şorţi, fiecare are o şansă la un loc. Hotărârea de la Oradea ne defavorizează în mod clar pe producătorii adevăraţi şi nu e bună nici pentru cetăţenii oraşului”, crede Suciu.
“Nu comentam metoda de atribuire din Cluj. Fiecare administraţie locală îşi organizează în mod autonom activităţile legate de administrarea bunurilor sale. Şanse să se implementeze şi în Oradea metoda din Cluj nu depinde de noi”, ne-a transmis AIO prin intermediul şefei sefa Serviciului Terenuri.
Fact box
Clujul, variantă acceptabilă
Lebeniţarii bihoreni se uită cu invidie spre Cluj, unde procedura de distribuire a locaţiilor li se pare mult mai accesibilă şi acceptabilă. Aceasta prevede:
– tarif fix pentru ocuparea domeniului public de 1,56lei/mp/zi;
– tragerea la sorţi a locaţiilor, funcţie de cererile depuse;
– plata anticipată a locaţiei pe o lună.
Citiți principiile noastre de moderare aici!