Totuşi, într-o cursă prezidenţială, chiar pare straniu ca un posibil viitor cotrocenist-şef să susţină că va tăia sau nu pensiile. Fie el însuşi sau rivalul. Aceasta măcar pentru că ajustarea în sus sau în jos a salariilor bugetare şi a pensiilor ţine de Guvern, nu de preşedinte. Sigur, în ecuaţia politicii transilvano-moldavo-olteno-muntenesco-diasporiceşti, şeful Statului girează numirea prim-ministrului şi, ca atare, şi performanţele acestuia – fie bune ori rele. Deci putem accepta că nivelul pensiilor depinde, în cele din urmă, şi de persoana preşedintelui. Iar dacă tot s-a ajuns ca unul din cele mai înfiorătoare slogane electorale să fie că «X sau Y va tăia sau nu pensiile», ar fi bine să cugetăm la următoarele:
Deşi avem cei şapte ani de-acasă în Uniunea Europeană, din punct de vedere monetar am rămas suspendaţi între zona euro şi zona rublei. Păcat. Fiindcă pe lângă alte neajunsuri, iată că plata pensiilor şi salariilor în mândrii noştri lei îi face masă de manevră pe românii care nu-şi dau seama cât le afectează viaţa cursul valutar.
Căci ce înseamnă că salarul se dublează dacă, între timp, euro se triplează (implicit şi ratele la bancă)? Sau ce se va întâmpla cu nivelul de trai dacă „nu se taie” din leii de pensie aduşi de poştaş dar euro saltă, până peste un an, de la 4,5 lei să zicem la 7 lei? Ce folos va avea ţăranul dacă pensia îi va rămâne undeva la 300 – 400 de lei dacă litrul de motorină agricolă sare peste 10 lei? Şi ce folos va avea orăşeanul că pensia îi staţionează dacă din ea abia îşi va plăti întreţinerea şi medicamentele a căror preţ saltă, voios, în ritm cu euro?
Fără să fim economişti măiaştri, la cum merg lucrurile în România, am fi supra-optimişti să credem că în perioada următoare leul va căpăta puteri faţă de euro. Deci, indiferent cine va deveni preşedinte, practic pensiile vor slăbi în puteri chiar dacă pe cupon suma în lei va rămâne, aparent, aceeaşi.
Aşa încât, până să intrăm în zona euro, relevant ar fi ca onor candidaţii care promit că nu vor tăia din pensii şi salarii să îşi asume şi „ţinerea în frâu” a cursului leu-euro. Adică să precizeze, bunăoară, cât se aşteaptă să fie euro peste un an, în noiembrie 2015, şi, eventual, şi la finalul harnicului lor mandat. Şi nu ne rămâne decât să urăm succes candidatului care va păstra neştirbită pensia calculată acum în euro (prin simplă împărţire cu 4,5).
Citiți principiile noastre de moderare aici!