Spaima cocoşilor fără creastă

Unii capi ai unor formaţiuni politice de pe Criş, abia au aşteptat o ocazie ca asta, să judece şi să acţioneze neînfricaţi sub culorile aceloraşi înterese şi drapele de breaslă ideologică afişate zi de zi şi ceas de ceas în adormitul nostru Parlament. Trâmbiţând cacofonic, monocord şi inexpresiv, ca nişte cocoşi fără creastă, urcaţi pe gardurile unor curţi pline de găini căzute în transă, de la ivitul zorilor şi până la urcatul în coteţe, sperând ca cîntecul (!) lor să se audă pe ambele maluri ale Dâmboviţei – cea leneş curgătoare. Căci nu-i aşa, soarele pentru ei, de după Parlament răsare.

Şi astfel, ce era limpede ca lumina zilei, a ajuns la mintea cocoşilor fără judecată, uitându-se că în Referendumul nostru era vorba despre un interes administrativ clar punctual, animat de o şansă de prosperitate economică pentru toţi, de îndelungă perspectivă.

Concertul galinaceu de acum două săptămâni mi-a adus aminte de largile dezbateri eşuate privind organizarea administrativă a teritoriului României, din anii trecuţi. Toţi voiam ca Oradea „cea cu nume de fată frumoasă” – cum zice literatura – să fie capitala unei provincii istorice. Numai că istoria nu te apără în faţa vremii dacă tu nu ştii să ai grijă de adevărul ei. Pentru că în partea de vest de la Timişoara până la locul unde se pune harta în cui, datorită realităţilor demografice şi economice actuale, Oradea nu mai este cea mare: Între timp, dezvoltându-se intens, ne puteau concura Aradul – industrial stând bine cu cifrele actuale, Satu Mare şi Baia Mare, cu poziţii geografice mai la mijloc aşezate. Oradea nu mai era nici motorul economic detaşat al regiunii, azi fiind şi demografic mult sub oraşele ce ne înconjoară: 196.365. (Timişoara 303.708, Clujul 318.000).

Să ne aducem aminte:Timişoara şi Clujul au cuprins cu mult timp în urmă localităţile din jur, le-au urbanizat, noi uitând de această dezvoltare obligatorie în condiţiile aderării la UE. Fondurile de care depindem ca de aer, se dau cu ocaua mică pentru aglomerări urbane adormite.

„Şi noi dormim, domnule!”*

Sântmărtinenii au înţeles din start ce trebuie făcut. Ei s-au sculat după ora exactă a vremurilor, nu după cântecul atemporal al cocoşilor fără creastă. Primăria lor a fost pe fază!… Au votat pentru unire, deşi ei vin cu două staţiuni balneare cunoscute, una considerată cea mai dezvoltată după litoralul românesc, care le asigură un buget peste câteva din oraşele judeţului .

Faceţi un exerciţiu de perspectivă: adăugaţi şi Oşorheiul, care si-a afirmat dorinţa unirii; Sântandreiul care e mai aproape de urban decât multe cartiere orădene; invitaţi-i şi pe borşeni , dacă mai vor (!), cu o industrie pusă la patru ace. Nu vi se pare ceva atractiv, puternic, însemnat? Nu credeţi că s-ar naşte şi cel mai mare oraş balnear? Că Dumnezeu ne-a băgat şi aşa ceva în traistă!..

Mergeţi fraţii mei la vot şi faceţi Oradea mai mare.

E nevoie de aer proaspăt şi în partea aceasta de ţară!

*„Conu Leonida…” de I.L. Caragiale

Mircea Bradu