Asadar, din punct de vedere statistic mai e loc de crestere. Pe acest considerent, dar si raportat la nivelul puterii de cumparare, salariatii din Romania par indreptatiti sa ceara mai mult. Cand ne uitam insa la raportul salarii-productivitate lucrurile se schimba. Din pacate, aceasta corelatie este trecuta in plan secund de liderii de sindicate, conjunctura economica favorizand doar intr-o anumita masura cererile de marire a salariilor.
Economia Romaniei nu mai este una de comanda. Statul nu mai poate controla evolutia veniturilor in sectoare in care nu mai are nici un amestec, dar influenteaza indirect piata muncii printr-un exces de oferta in domeniul bugetar, care a ajuns sa cuprinda mai mult de o patrime din totalul fortei de munca ocupate la nivel national. Pe aceste fond, dar si cuplat cu o cresterea economica neintrerupta de 8 ani, cu oferta mare de noi locuri de munca, respectiv o criza acuta de muncitori calificati, sezonul grevelor este in plina manifestare.
Primavara si anii electorali au favorizat de fiecare data, dupa 1990, revendicarile salariale. In aceasta perioada, companiile isi fac cunoscute bilanturile pentru anul precedent si anunta planurile in curs. Se incheie bugetele, se semneaza contractele colective de munca si se anunta, acolo unde este cazul, pomenile electorale. Astfel, reactiile sindicatelor par firesti si sunt anticipate de fiecare data. Spre deosebire de anul electoral 2004, anul 2008 surprinde insa economia Romaniei intr-o cu totul alta ipostaza.
Iata, greva angajatilor de la Dacia s-a incheiat, dupa ce principala revendicare, de crestere salariala, s-a apropiat de ceea ce au dorit sindicalistii. Francezii de la Renault au cedat sub presiunea pierderilor inregistrate de uzina si a riscului de a nu-si onora comenzile in permanenta urcare. Se pregatesc siderurgistii de la Arcelor Mittal Steel si, cel mai probabil, acestia vor fi urmati de alte confederatii din metalurgie. Doua sectoare economice in plin avant si, lucru foarte important, aflate in proprietatea unor concerne straine.
Merita sa ne indreptam atentia asupra ultimului aspect, extrem de relevant pentru situatia economica a Romaniei de azi. Renault este pe al doilea an de profit la Dacia, la fel si Mittal Steel, dupa ce ambele au recuperat mare parte din pierderile inregistrate in anii precedenti, pe seama investitiilor in capacitatile preluate de la stat. Reactia muncitorilor pare astfel una fireasca. ” Daca ei castiga mai mult, de ce sa nu castigam si noi ?”
Problema este ca nicaieri in Europa, unde cele doua multinationale mai au capacitati de productie, randamentul om-unitate de produs nu este atat de scazut ca in Romania. La Dacia, productivitatea ar fi crescut, spun sindicalistii, de peste 170 de ori anul trecut. Cu toate acestea, raportat la numarul de masini fabricate numarul angajatilor il depaseste cu mult pe cel inregistrat la alte uzine ale grupului. La Arcelor Mittal Steel Galati, productivitatea pe angajat a fost de 280 tone pe angajat, fata de 500-600 tone atinse in alte unitati din Europa. Sa fie muncitorii romani mai lenesi ?
In ziua de azi productivitatea se obtine preponderent cu ajutorul tehnologiei. Investesti masiv ai randament, nu investesti ai mai multi angajati si salarii mai scazute. Acestei dileme trebuie sa-i faca fata investitorii din Romania. De aici a aparut o alta fata a relatiei angajat-angajator si, extrapoland, a atractivitatii mediului de afaceri din Romania.
Dupa greva de la Dacia multi s-au grabit sa anticipeze ca pozitia sindicatelor afecteaza grav viitorul investitiilor in Romania. Cu alte cuvinte, daca forta de munca nu este ieftina, nici investitorii nu vor mai veni. Oare acesta este singurul nostru atuu , forta de munca ieftina ? Daca este asa, atunci inseamna ca e grav. Fara discutii, relocarea unor capacitati de productie din vestul in estul Europei tine seama si de acest lucru. Nu credem insa ca investitorii nu au anticipat ca salariile romanilor nu pot ramane batute in cuie la nesfarsit.
Asadar, cine aduce tehnologie poate aduce si salarii mari, daca aceste salarii justifica productivitatea. In alte sectoare economice, de pilda domeniul financiar sau cel ai IT, nu se aude o vorba despre salarii. Nici in constructii. Ele sunt mari si pentru faptul ca specialisti devin tot mai des o raritate. Nivelul de calificare vorbeste de la sine. Ne confruntam cu aceeasi situatie in industria auto sau cea siderurgica ? Evident, raspunsul este nu.
Banknews.ro
Trimite articolul
X
bihorean says: Adica cum “pozitia sindicatelor afecteaza grav viitorul investitiilor”? Sindicatul este singurul organism care reuseste sa apere cat de cat interesele muncitorilor. Din pacate in Romania sindicatele sunt aproape inexistente si pot obtine pentru muncitori cel mult unele drepturi, care in UE sunt absolut normale.
Spuneati ca in Romania productivitatea este la jumatate fata de alte tari. E posibil! Si asta pentru ca in loc sa fim atenti pe cine acceptam sa faca investitii, am lasat sa vina toti amatorii si profitorii care intr-un timp scurt si cu investiti minime vor sa obtina profit cat mai mare. Spunea o persoana cu functie de conducere dintr-o multinationala din Oradea ca am reusit sa batem la productitvitate filiale ale aceleasi companii din Europa. Dar aceeasi persoana exploda cand venea vorba de mariri salariale intreband: care sunt meritele salariatilor ca sa fie mai bine platiti? ce fac ei in firma ca sa merite mai multi bani? Din punctul de vedere al acestei persoane singurii care au merite sunt cei care conduc firma pentru ca datorita lor s-au obtinut rezultate bune. Cei care au muncit in schimburi si au asta la ore suplimentare in week end-uri nu au nici o valoare. Adica MAJORITATEA
bihorean says: Adica cum “pozitia sindicatelor afecteaza grav viitorul investitiilor”? Sindicatul este singurul organism care reuseste sa apere cat de cat interesele muncitorilor. Din pacate in Romania sindicatele sunt aproape inexistente si pot obtine cu greu, pentru muncitori, cel mult unele drepturi, care in UE sunt absolut normale.
Spuneati ca in Romania productivitatea este la jumatate fata de alte tari. E posibil! Si asta pentru ca in loc sa fim atenti pe cine acceptam sa faca investitii, am lasat sa vina toti amatorii si profitorii care intr-un timp scurt si cu investiti minime vor sa obtina profit cat mai mare. Spunea o persoana cu functie de conducere dintr-o multinationala din Oradea ca am reusit sa batem la productitvitate filiale ale aceleasi companii din Europa. Dar aceeasi persoana exploda cand venea vorba de mariri salariale intreband: care sunt meritele salariatilor ca sa fie mai bine platiti? ce fac ei in firma ca sa merite mai multi bani? Din punctul de vedere al acestei persoane singurii care au merite sunt cei care conduc firma pentru ca datorita lor s-au obtinut rezultate bune. Cei care au muncit in schimburi si au stat la ore suplimentare in week end-uri pe bani de nimica nu au nici o valoare. Adica MAJORITATEA.
Asadar, nu vad de ce ne mai batem atata capul pentru niste investitori de nimic care vad Romania si pe angajatii romani ca pe o vaca buna de muls, iar in momentul in care se cer anumite drepturi salariale ni se intoarce spatele.
mamaLIGA says: “Merita romanii salarii mai mari?” bine ca nu merita, DAR toate produsele is la preturi “europene”
