Angajaţii neperformanţi au avut salariile tăiate în mod repetat din 2008 încoace. Dar nu sunt singurii: tăierile s-au făcut proporţional cu salariul la toate nivelele în piaţă. Sunt nemulţumiţi de programul de lucru “draconic”, deşi nu se epuizează din cauza muncii peste program, şi de condiţiile de muncă dificile pe care le-a impus, temporar, criza.
Angajaţii ineficienţi reacţionează împotriva măsurilor anticriză asumate de companii (salarii tăiate şi ore suplimentare) prin şi mai puţină muncă, neimplicare, blatism. Totuşi, nu sunt suficient de motivaţi să plece şi să îşi găsească alt job la care să se simtă mai apreciaţi. De ce? Pentru că îşi cântăresc corect şansele şi ştiu că nu sunt competitivi şi că, în consecinţă, nu ar găsi un loc de muncă în condiţii mai democratice. Rămân în companie şi din momentul în care se înverşunează să nu se mai consume la job, devin în mod oficial-paraziţi, specie nouă de criză. Paraziţii de criză bifează formal programul de ore suplimentare, dar muncesc puţin şi prost şi îşi justifică nonperformanţa sau eşecul prin condiţiile de muncă (prea) solicitante. Ei nu se simt ameninţaţi de probabilitatea concedierii, pentru ştiu că au de partea lor Codul Muncii. Iar un procent în minus la salariu e binevenit pentru a legitima nonperformanţa.
Angajaţii paraziţi nu demisionează pentru că sunt slab pregătiţi sau obişnuiţi cu un anumit sistem şi ştiu că le va fi foarte greu să se adapteze altuia şi pentru că sunt conştienţi că nu au multe şanse de angajare în altă parte, a mai spus Corina Neagu.
Sursa: Realitatea
Citiți principiile noastre de moderare aici!