Salariatii romani schimba standardele

Revendincari salariale importante afecteaza, dupa cum au demonstrat-o recentele greve de la Dacia si Sidex, zona privata unde eram obisnuiti, mai degraba, cu proteste pentru pastrarea locurilor de munca sau fata de investitori pusi pe falimentarea intreprinderii. Chiar daca cele doua greve nu le-au adus manifestantilor rezultate spectaculoase, ele dau un semnal care s-ar putea propaga rapid.

Muncitorii incep sa-si puna problema de ce acelasi patron, ca se numeste Renault, ArcelorMittal sau cine stie cum altfel, sa-i plateasca mizer desi produsul muncii lor este exportat si vandut in strainatate la acelasi pret cu cel obtinut in tari unde muncitorii sunt incomparabil mai bine platiti.

Protestele ca si reactia la ele au, desigur, un puternic specific romanesc ce nu le-a scapat ziaristilor straini, mai ales celor francezi, care au monitorizat protestele.

Specificul roamanesc al grevelor

Obisnuiti cu grevele de la ei din tara, jurnalistii straini au fost in primul rand uimiti sa constate cat de independenti sunt liderii de sindicat fata de sindicalistii pe care-i reprezinta. La Dacia, spre exemplu, protestatarii aflau de la televizor ce oferta a mai facut administratia si care este raspunsul la ea. In mod normal, liderii sunt doar o curea de transmisie, iar deciziile pot fi luate exlusiv de adunarea sindicalistilor.

A fost de-a dreptul ilar sa vedem cum angajatii de la Dacia au aflat din presa despre incetarea protestului si conditiile armistitiului. Multi dintre ei au fost, de altfel, dezamagiti.

Ruptura aceasta dintre lideri si cei pe care-i reprezinta este o marca a sindicalismului romanesc, cu atat mai puternica cu cat vorbim de organizatii mai mari, astfel incat in cazul confederatiilor ajungem la adevarate prapastii.

O a doua marca romaneasca este actiunea in justitie a patronatului care, intotdeauna, contesta legalitatea grevei. Cum adica sa dai oamenii in judecata pentru fac greva?, s-au intrebat jurnalistii straini. Pentru ca se poate, ar fi raspunsul patronatului. Daca in cazul Dacia, Renault n-a avut succes in instanta, la Galati, ArcelorMittal a primit de la justitie un ragaz de 30 de zile. Culmea, motivul suspendarii grevei nu este nerespectarea procedurilor legale, ci pericolul de explozie la bateriile de cocsificare din Sidex.

Dar poate cea mai importanta marca este nivelul extrem de scazut de al salariilor din companiile romanesti. La Dacia, de exemplu, majorarea de 28 la suta obtinuta in urma protestului a ridicat salariul mediu brut la aproape 1300 de lei, adica mult sub ceea ce plateste Renault in alte tari ale Uniunii Europene. Asta in conditiile in care preturile, in primul rand la alimente, sunt cel putin egale cu cele din restul UE.

Cum pot oamenii sa se descurce cu atat de putin?, au intrebat jurnalistii francezi dupa ce au dat o raita prin magazine. La Sidex, sindicalistii se lupta pe viata si pe moarte pentru o majorare de 280 de lei brut. Intrarea intr-un inceput de normalitate salariala ar insemna insa o adevarata catastrofa pentru planurile patronatului care a venit in Romania tocmai bazandu-se pe cheltuielile minimale cu forta de munca.

Tendinte ireversibile

Desi au avut rezultate modeste, cele doua greve ne arata noi tendinte pe piata fortei de munca din Romania, tendinte la care, Nokia, spre exemplu, ar trebui sa se uite cu mare, mare atentie.

Pe de-o parte, angajatorii trebuie sa inceapa sa ia in calcul salarii tot mai mari. Este o noua etapa dupa decesul lonu-ului din Moldova si explozia salariilor din constructii. Daca nu vor tine seama de aceasta tendinta, patronii vor ramane fara angajati. Deja exista domenii in care criza fortei este grava, pentru ca oamenii au alternative si nu stau prea mult pe ganduri pana sa plece in strainatate.

Liderii confederatiilor sindicale trebuie sa se readapteze si ei. Sunt tot mai multe proteste punctuale si tot mai mica aderenta la marile actiuni sindicale, cu revendicari generale si destul de politizate.

De fapt, totul se rezuma la cresterea treptata, dar fara cale de intoarcere a nivelului standardelor, nivel sub care oamenii nu mai sunt dispusi sa traiasca. Este si acesta un efect cert al aderarii la Uniunea Europeana.

Pe de alta parte insa, si angajatii romani afla ca daca vor bani ca in UE, trebuie sa munceasca la fel ca in UE. Si aceasta lectie incepe sa prinda mai ales cu ajutorul celor care au cautat salariile europene in tarile Uniunii, dar au descoperit odata cu ele si un alt fel de mentalitate salariatului.