ANISP consideră că interconectarea este foarte importantă pentru ca utilizatorii unor rețele diferite să poată comunica între ei în condiții optime, cu disponibilitate maximă a serviciilor, cu timpi minimi de acces la informații și fără ca traficul național să tranziteze prin rețele din afara țării. În lipsa interconectării directe dintre operatori, un server – de exemplu primăriaoraşuluitău.ro găzduit în rețeaua Operatorului A ar putea fi accesat semnificativ mai greu, devenind în anumite situații chiar inaccesibil pentru abonații Operatorului B. Deși în trecut se folosea foarte mult interconectarea indirectă (prin tranzitarea rețelelor unui terț aflat de multe ori în afara țării), tendința societății informaționale de a muta toate aplicațiile peste Internet face ca această soluție să nu mai fie una viabilă, devenind o frână inclusiv în dezvoltarea conceptului de e-guvernare.

În prezent este foarte important ca punctul de interconectare să fie ales cât mai aproape atât de originea cât și de destinația traficului iar capacitatea de interconectare să fie dimensionată corespunzător. În caz contrar, serviciile Internet care implică trafic inter-rețele vor fi de calitate slabă: întrucât o parte din trafic va trece prin intermediari (alte rețele) viteza de transfer va fi mică, timpii de acces vor fi mari, va crește numărul de întreruperi/defecțiuni și nu în ultimul rând – vor exista mai multe potențiale breșe de securitate a datelor.

Aceştia mai susţin că RCS-RDS – jucător dominant din piața locală de cablu TV și internet fix, cu o cotă de piață estimată de către autoritatea de reglementare ANCOM la peste 50% din numărul total de abonați – alege să nu participe la punctele de Internet eXchange din România iar traficul Internet schimbat cu unii operatori români ocolește prin Frankfurt sau Budapesta etc. Alternativ, RCS-RDS impune operatorilor care doresc interconectare în România să cumpere aceste servicii la un preț nejustificat de mare – profitând de faptul că tarifele pentru acest tip de interconectare nu sunt reglementate – fără a oferi partenerilor de interconectare sume similare pe bază de reciprocitate.

Dacă, de exemplu –în cazul serviciilor de telefonie – operatorii plătesc între ei tarife reglementate de ANCOM la efectuarea apelurilor inter-rețele, în cazul traficului Internet un operator dominant poate solicita orice tarif pentru interconectare și poate refuza plata unui tarif ”în oglindă”, deși astfel își dezavantajează chiar propriii abonați, care nu vor putea accesa în condiții optime serviciile și conținutul găzduit în rețelele cu care nu există interconectare directă.

ANISP mai apreciază că interconectarea locală directă (peering-ul) aduce avantaje evidente atât în ceea ce privește calitatea cât și costurile reduse aferente traficului Internet, iar refuzul de a face asemenea interconectări – fie explicit, fie prin amplasarea unor bariere de cost – este în mod vădit o practică anti-concurențială, menită să nu permită dezvoltarea unor rețele/servicii ale competitorilor.