Pentru Anglia este prima finală de campionat european din istorie și prima într-o competiție majoră, după 55 de ani, ultima fiind cea de la mondialul din 1966.

[eadvert]

Italia a pierdut cele două finale jucate după titlul obţinut în 1968, la Roma, în timp ce Anglia avea până acum cel mai bun rezultat semifinalele, în 1968 şi 1996 (pe teren propriu).

Ambele echipe au avut nevoie de prelungiri pentru a câştiga meciurile din semifinale, ambele jucate pe Wembley. Italia a reuşit să câştige la loviturile de departajare în faţa Spaniei, cu 4-2, iar Anglia a dispus cu 2-1 de Danemarca.

Doar trei echipe au cucerit titlul european pe teren propriu, Spania (1964), Italia (1968) şi Franţa (1984). Portugalia (2004) şi Franţa (2016) au reuşit să joace finalele.

Squadra Azzurra a ajuns la patru prezenţe în finală, egalând Spania şi URSS, doar Germania având mai multe (şase).

Italia ar deţine cea mai mare diferenţă de ani între două titluri EURO, actuala fiind deţinută de Spania, după victoriile din 1964 şi 2008.

Italia este echipa cu cea mai drastică înfrângere în finala EURO (0-4), iar Leonardo Bonucci şi Giorgio Chiellini au fost titulari în meciul de la Kiev.

Italianul Jorginho poate fi al zecelea jucător care a câştigat în acelaşi sezon EURO şi Liga Campionilor (CCE), la fel ca şi englezii Ben Chilwell, Reece James, Mason Mount, toţi patru coechipieri la Chelsea.

Pentru Anglia aceasta este a doua finală a un turneu final major, şi prima fiind tot pe teren propriu, în 1966, când a câştigat Cupa Mondială, după 4-2 cu Germania de Vest (după prelungiri).

Anglia este a 13-a ţară care joacă finala EURO.

Italia şi Anglia s-au întâlnit de 27 de ori, Azzurri obţinând 10 victorii, iar englezii opt, însă insularii au mai multe goluri marcate (33-31)

În cea mai recentă confruntare, un amical jucat în mai 2018 şi încheiat cu 1-1, pe Wembley, gazdele au deschis scorul prin Jamie Vardy (26), dar Lorenzo Insigne a egalat poe final (87), din penalty. Kyle Walker, Kieran Trippier, John Stones,